miercuri, 24 noiembrie 2010

Povestea mea

        


         Omule drag, ai prin lume vreo țintă ?
         Oare nu-ți ceri tu singur, osândă ?
         De ce mai alergi și iubești ?
         Fără ca să te odihnești ?

                 E al tău cerul și pământul ?
                 De ce te frământă mereu gândul ?
                 De ce te frămânți neîncetat ?
                 Pentru copiii care ți-au plecat ?

         Văd astăzi orașul ca pe-o pânză zugrăvit,
         Toată viața mea fără voi, s-a sfârșit....
         Le-am suportat pe toate fără nici un cost,
         Dar fără el, viața mea nu are rost...

                Ascultam în tăcere cum își freamătă cântul
                Pădurea, izvorul, stelele, luna și vântul;
                Ascultă-mi și tu povestea mea în tăcere
                Și daca vei voi cândva, mi-ai da o dulce mângâiere.


Celia - Povestea mea




Să nu te rănești niciodată în " cioburile viselor sparte ", în muchiile tăioase ale amăgirilor, să nu cunoști tristețea fără de nume a iubirii și mai ales să nu te schimbi, să rămâi tu însuți cu sufletul plin de iubire și de bucurie așa cum ești acum. Să trăiești prezentul intens și frumos, purtând mereu în tine o dragoste imensă și unică... ” DRAGOSTEA DE VIAȚĂ ” ! 


Povestea mea...





Niciun comentariu: