Trebuie să fiu atentă pe unde pășesc, trebuie să cântăresc fiecare cuvânt pe care încerc să-l rostesc și din repezeala mea, nu aș vrea să rănesc un suflet blând, cuvintele odată desprinse din tine pot deveni realități de sine stătătoare, ce nasc la rându-le, alte realități, și poate fiecare fărâmă de sunet poate fi în viitor o lume nouă.
Există desigur lumini paralele, lumi paralele, de care abia acum am habar, dar care mă caută, mă absorb și mă schimbă de la o zi la alta. Mă întreb dacă sant eu cea de ieri sau dublura mea ?
Aceste umbre nu au chip și totuși există și așteaptă clipa ca să devină un singur trup cu sentimente și interese comune. E suficient să deschid ochii și să-mi scutur cu înțelepciune capul, ca ele să dispară pe veci.
Dar oare pot să-mi doresc acum așa ceva ? Am o familie, dar cine știe cum am trăit, poate îmi va da dreptate că nu-mi doresc să dispară niciodată aceste umbre... perfecțiunea e pe undeva pe aproape, m-așteaptă, și eu n-o vad, dar știu că e prin preajmă, o simt, încerc sa-i adulmec parfumurile.
Sper să nu visez ci să ajung să trăiesc aievea, ceea ce îmi doresc acum. Uneori bărbații nu văd decât ceea ce le convine să vadă și poate nu mai au răbdarea de altă dată. Căldura unui trup nu-ti garantează că viața ta se va schimba în mai bine... faptele sunt cele ce-ți dau garanție.
Dar oare ce mai prezintă astazi,
GARANȚIE ???
Alexandru Jula - Să nu spui iubirii, ADIO, nicicând
Când inima îți dictează
Nu este floare mai frumoasă
Ca floarea dragostei, când e deschisă,
Și dacă inima așa-ți dictează
Respectă-ți legea ce ți-e scrisă.
Nimic pe lume nu-i mai prețios
Ca dragostea ce-ai întâlnit-o-n cale,
Și dacă ești puțin ” pretențios ”
Rămâi tânjind, doar pentru-o sărutare.
Acum nu vreau să mai aud de nimeni și nimic
Tânjesc după o dragoste adevarată,
Nu știu de ce cobor și mă ridic
Când mă gândesc la tinerețea, de-altă dată.
