Sa-ti amintesti inainte de toate ca nu poti fi judecatorul nimanui, deoarece nu poate sa existe pe pamant judecator pentru un rau facator...inainte ca sa simta acest judecator ca si el insusi este la fel de raufacator ca ca si cel care se afla inaintea lui. Cand va ajunge sa admita aceasta, atunci va putea sa devina si el judecator adevarat.
Daca tu poti sa iei asupra ta crima acuzatului pe care il judeci, atunci sa o iei fara amanare si sa suferi pentru el si pe el sa il lasi sa plece fara nici o mustrare.
Sa faci intodeauna binele fara oprire....ridicandu-te noaptea din pat, daca ti-ai amntit, ca nu ai facut ceva bun pentru aproapele tau. Daca in jurul tau oamenii sunt rai si nesimtitori, clevetitori, tu incearca sa le cazi in genunchi si asculta-i in smerenie...fara a-ti pierde vreodata nadejdea. Si daca te vor vedea ca esti milos si nu orgolios, sa crezi pana la sfarsit ca acei oameni te vor ierta.
Asa, numai asa, se va naste o lume a iubirii vii. Iar daca tu pacatuesti si sufletul tau este intristat pana la moarte pentru pacatele tale sau pentru pacatul tau cel neasteptat, atunci lasa-te mangaiat de altcineva, de un om cu mai multa credinta decat tine si nu vei avea mimic de pierdut...Cu cat omul acela este mai pacatos, cu atat mai mult trebuie sa ne rugam pentru el.,si sa nu ne para rau ca o putem face.
Cine esti tu omule sa ma judeci pe mine? Cum pot eu sa-mi impun respect cu forta sau cu iubire ascunsa? Intodeauna iubirea ascunsa va iesi la iveala. Daca tu vei recunoaste intodeauna greseala ce-ti apartine, atunci totul iti va fi iertat...
Smerenia cea plina de iubire este o putere extraordinara, mai puternica decat oarecare alta. Nimic pe lume nu exista ceva asemanator ei....(citeste Fratii Karamazov)
