Personal, cred ca destinul omului este lăsat de la DUMNEZEU. Niciodată sa nu spui niciodată...chiar nu am crezut, ca voi întalnî un om atat de bun si corect. În viata aceasta atât de bulversată, e greu de găsit un suflet ca al lui. Nu știu ce va urma...dar după atâțea ani de așteptări, de văduvie mai bine zis, e greu de crezut că mă pot bucura de un asemenea respect. Este ciudat să mă gândesc că îmi va fi bine mereu cu el, dar voi încerca din toate puterile mele să-l pastrez în suflet asa după cum l-am cunoscut (cu bune si rele)....nimeni nu poate fi perfect...caci perfecțiune nu exista, dar acolo unde este putină atracție si înțelegere , există si iubirea, pe care mulți o iau în derâdere.
Oare ce viață vom construi împreună? Mai avem timp sa recuperăm tot ce am pierdut?
Planuri sunt multe...dar si obstacole multe vor exista...vreau să pastrez intact tot ce a fost frumos. Se pare ca vor mai curge multe lacrimi si suspine, degeaba mi-a aparut in coltul ochiului o licarire..a fost cred doar de moment.
A ajutat in viață mai multe femei....si ce a castigat? cu ce s-a ales? macar cu recunostința ...dar oare este de ajuns pentru anii lui? Cu puțin noroc daruit de cel de sus, poate acum nu va ramane doar cu atât. A trecut prin multe greutați ca si mine..îl înțeleg prin ce trece el acum, nu-mi va fi usor stiu bine, dar vreau sa ne ajutăm reciproc...atăt cat se va mai putea.
Daca aș avea acum o sumă mare de bani...stiți ce aș face cu ei? Aș construi multe adăposturi pentru mamele bune, ce sunt nevoite sa fugă împreună cu pruncii lor, din cauza violenței bărbaților.
Poate e un plan ambițios, dar astfel de femei, ar trebui sa aibă astfel de adăposturi si așa s-ar salva de la moarte multe veți nevinovate.
