Astăzi am fost în Copou

O zi frumoasă şi obişnuită, aşa cum au fost şi celelalte de până acum. Am aşteptat cu sufletul la gură să vină mulţime de copii, ca în ceilalţi ani. Şi surpriză mare...au aparut nişte mafioţi care şi-au atârnat la gât cate o eşarfă mov...şi au ţinut un discurs destul de jenant, după care au depus câte o floare la statuie. Se vedea pe chipul lor de hoţi, cât suflet au pentru acest mare poet...M. EMINESCU. Ceilalţi se aflau în Piaţa Unirii..la miting...ruşine lor....organizatorilor ce au dat bir cu fugiţii....frica de cei de sus, şi nu ceea ce simţim cu adevărat, o să ne strivească şi ce a mai rămas bun în noi...omenia.
Această făţarnicie nu o voi uita niciodată....razvrătită pe aceşti mafioţi, am plecat..veselia imi pierise de pe faţă. Nu am ajuns prea departe..când un gând imi trecuse prin scafârlie. M-am întors şi nervoasă cum eram, am rugat-o pe nepoţica, Georgiana, să recite toate poeziile de M.E. Atunci s-au adunat toţi ceilalţi admiratori..care au aplaudat-o şi filmat-o. Am plecat apoi spre casă mulţumită. Aşa a mai trecut o zi din viaţa noastră...dar pe aceasta chiar nu o voi uita niciodată.
Când te gândeşti că cele mai sublime strigăte ale poeziei sunt exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o altă celulă, nu poţi să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instictul cel „atat de van”. Acest mare poet va rămâne pentru multă vreme „LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI”.