Vreti versuri multe de la mine?
O sa le scriu cu lacrimi multe...
Nu stii ce ti se-ntampla poate maine,
Acum pot scrie vrute si nevrute..
Sunt o fiinta ratacita-n Univers,
Fara el viata mea nu are nici un sens..
Eu care vesnic ravneam la o lumina,
Acum mi-e inima de dorul lui, la fel de plina.
Voi veti rasfoi candva acest album curat
In care iubirea cea curata fara voie a intrat.
Acest album in care mi-am pus tristetea toata,
Si poate imi veti da dreptate, de veti voi ,vreodata....
Unei femei vorbeste-i de versuri, de iubire
De rochii, de distractii, de safire...
Nu o inchide intr-o colivie fara de dragoste,
Va fi pe capul tau , doar o pacoste.
Ar fi o crunta gluma sa mi se spuna-n fata,
Ca am trecut cu nepasare prin propria-mi viata.
Si daca fericirea la mine nicicand n-o sa mai vie,
Eu ma voi inchide iarasi in a mea cochilie.
Orbului poti sa-i lauzi lumina cea curata
Orfanului, in lacrimi, pe mama cea plecata.
Cand recea disperare venit-a timpurie
Sa nu crezi ca viata ti-a fost chiar pustie!
Si daca nimeni nu vine sa planga langa tine
Te vei convinge singur de a lui , sau de a ei iubire...
Poate atunci n-o sa mai ai la ce ravni..
Si atunci cred ca poti in liniste muri.
Si plin de intristare..si chiar de atata plans
Vei constata tu singur de ce oare ,de D-umnezeu ai ras?
Poate ar fi putut sa-mi lase averi, glorii, nume..
La ce sa le lase daca tot voi pleca intr-o zi din asta lume?
