O gingașă pereche în cursul vieții sale !
Pe inima lui seacă, ruină părăsită ,
Păianjenul urzește o pânză încâlcită.
Prin care nu răzbate, nici o simțire bună...
Ca racla ce-i deșartă și jalnic ea răsună !
Acel ce-i dat uitării, de-a lumii trecători,
În groapa ce-l ascunde, e mort de două ori.
În viață a fost singur și singur după viață,
Pierdut pe veșnicie în umbra ce-l îngheață.
Ah ! ce trist va fi, când morții ieși-vor din mormânt,
Străin va fi pe acea lume, străin și pe pământ !
