Gând şi cuvânt

Ma doare lacrima din gând
Mă doare tot, gând în cuvânt.
Mă ostoiesc de dorul cui?
Mă  tot gândesc la dumnealui.

Ma doare gând , mă doare cer,
Eu nu mai am în ce să sper...
Şi luna s-a întunecat...
Tu ai plecat....şi m-ai lăsat.

Mă doare lacrima în cânt
Tu ai făcut un legământ..
Mă doare gând , mă doare dor...
şi poate mâine am să mor...

...

A înviat mortul..oau!

Încep să cred că descântecul şi-a făcut datoria? Deşi nu-mi stă în caracter să fac astfel de lucruri..totuşi ceva s-a întâmplat. Ce să cred oare? Că a fost prizonier în casa ei până acum? Că l-a dat afară iar?
Acum încep să-mi lămuresc nişte lucruri ce trebuiau lămurite de foarte mult timp. Fiecare familie  are câte o cruce de purtat....eu am promis odată, ceva ,cuiva drag...dar promisiunea mea a fost luată în derâdere.
Am fost făcută trădătoare...oare de ce? Nu ştiu să fi greşit vreodată cu ceva....cel vinovat , să plătească oalele sparte. Simţeam cum se învârte casa cu mine de disperare...dar,odată cu trecerea timpului, am început să conştientizez că poţi trăi şi de una singură.
Nu am vărsat atâtea lacrimi în viaţa vieţii mele, oare de ce? Doar pentru simplu fapt că eu l-am primit în casa mea şi l-am iubit cu adevărat?Acest adevăr se află scris şi pus bine la adăpost într-un seif, ce va fi deschis doar o singură dată. Aşa după cum el îşi ţine bine toate actele,  toate secretele, tot aşa şi eu mi le voi ţine. Nimic din tot ce a fost, n-o să mai fie!