Să nu ne amăgim, atunci când iubim

Amândoi eram siguri că”totul şi ceva în plus” începe cu omul potrivit.Însă nu la fel de siguri dacă omul de lângă noi era cu certitudine tovarăşul de drum de care aveam nevoie pentru tot restul vieţii noastre. Procedăm aşa, fiindcă e mai simplu...am plâns mult...dar mi-a trecut acum...multe relaţii sfârşesc prin acest mod. Adevărat, că te-am iubit mult, dar iubirea la care răspunzi nu este decât jumătate de iubire....restul e păstrată în secret. Dacă mă sărutai odată, primeai mult mai multe în locul acelei sărutări, acum, acum...s-a terminat totul...sufeream de rău de tine, înţelegi?E ceva care aduce cu o sfâşietoare nostalgie, dar e mai mult decât o nostalgie. Acest rău de dragoste, mă măcina încet, încet, îmi răvăşea toată fiinţa, îmi lua minţile...scriam ca să-mi consum toată energia, strigându-ţi dorul meu mistuitor, setea mea de tine, aşa cum făceai şi tu, la începutul dragostei noastre.
Cât aş fi dorit să ai nevoie să te pot ajuta cu ceva...să te îmbolnăveşti grav şi eu să te pot îngriji zi şi noapte....să nu mă mai pot deslipi de la căpătâiul tău....asta da dragoste....să te pot face bine cu dragostea mea toată. Acum mi-a trecut...nu mă mai las dusă de minciunile tale...nu mai vreau să plutesc în voia valurilor.
Acum simt cum m-a spintecat o durere groaznică, plâng cu toată fiinţa, dar voi reveni la starea de dinainte. De ce şi plânsul imi făcea un bine..găsisem un sâmbure de fericire chiar şi în lacrimi.

Cine te face să plângi nu merită nimic....mă cutremur toată şi gem de durere...dar cu siguranţă că imi va trece.

Dosar sentimental

Multe dintre iubiri sfârşesc prost..adică printr-o despărţire ..nimic nu e veşnic în viaţa aceasta. Cei doi iubiţi se transformă în nişte fiare...oare de ce? Cine nu vede laturile bune, fascinante intr-o relaţie chiar şi de scurtă durată, acela nu a iubit cu adevărat. Respectul reciproc, devotamentul, plăcerea de a fi împreună cu cel pe care ţi-l doreai atât de mult se transformă la un moment dat într-un dosar sentimental cu multe intrebări şi răspunsuri evazive. Nu ne potrivim cu oricine..şi cu cine crezi că te-ai potrivit...îţi devine cel mai aprig duşman...oare de ce?
Unii oameni vor să trăiască mult mai multe vieţi....nu le ajunge una singură...acest lucru nu-i deranjează deloc...e cea mai mare prostie, ştim bine, numai că nu vor să creadă sau să înţeleagă.
Când apare o fisură în dragoste, cine are de suferit? ..sexul?..., căsnicia?...copiii? Apar îndoielile, teama, frica de necunoscut?...ce trebuie să faci? Pierderea neîncrederii în persoana pe care ai întâlnit-o reprezintă o provocare continuă de subapreciere, şi aşa ne abatem de la drumul ce-l vedeam a fi un drum clădit cu suferinţă spre a fi împreună. Cine oare va purta vina acestei despărţiri? Dragostea a fost reciprocă oare? Cine va suferi cel mai mult? Prietenul conştientizează tragismul despărţirii, deoarece el l-a provocat, dar cu celalalt ce se poate întâmpla? Soţia se detaşase de mult de el cu mult timp în urmă, hotărând în sinea ei că el purta toată vina, aşa prefera să-şi continuie viaţa pe cont propriu. Asemenea lucruri nu pot fi niciodată amuzante....vrem să obţinem ”totul” şi ”totul ”se transformă în nimic.