Să nu ne amăgim, atunci când iubim

Amândoi eram siguri că”totul şi ceva în plus” începe cu omul potrivit.Însă nu la fel de siguri dacă omul de lângă noi era cu certitudine tovarăşul de drum de care aveam nevoie pentru tot restul vieţii noastre. Procedăm aşa, fiindcă e mai simplu...am plâns mult...dar mi-a trecut acum...multe relaţii sfârşesc prin acest mod. Adevărat, că te-am iubit mult, dar iubirea la care răspunzi nu este decât jumătate de iubire....restul e păstrată în secret. Dacă mă sărutai odată, primeai mult mai multe în locul acelei sărutări, acum, acum...s-a terminat totul...sufeream de rău de tine, înţelegi?E ceva care aduce cu o sfâşietoare nostalgie, dar e mai mult decât o nostalgie. Acest rău de dragoste, mă măcina încet, încet, îmi răvăşea toată fiinţa, îmi lua minţile...scriam ca să-mi consum toată energia, strigându-ţi dorul meu mistuitor, setea mea de tine, aşa cum făceai şi tu, la începutul dragostei noastre.
Cât aş fi dorit să ai nevoie să te pot ajuta cu ceva...să te îmbolnăveşti grav şi eu să te pot îngriji zi şi noapte....să nu mă mai pot deslipi de la căpătâiul tău....asta da dragoste....să te pot face bine cu dragostea mea toată. Acum mi-a trecut...nu mă mai las dusă de minciunile tale...nu mai vreau să plutesc în voia valurilor.
Acum simt cum m-a spintecat o durere groaznică, plâng cu toată fiinţa, dar voi reveni la starea de dinainte. De ce şi plânsul imi făcea un bine..găsisem un sâmbure de fericire chiar şi în lacrimi.

Cine te face să plângi nu merită nimic....mă cutremur toată şi gem de durere...dar cu siguranţă că imi va trece.