Prietenia începe când tăcerea dintre doi oameni devine confortabilă

Să fie oare adevărat? Proverbul „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, nu rămâne niciodată mincinos. Deci, această reflecţie, presupune, în primul rând, sensul profund uman al prieteniei, acela de a fi alături de cineva nu doar atunci cât amiciţia este favorizată de nişte relaţii normale, de bunastare, ci şi atunci când celalalt se află în necazuri...aşa va trece mult mai uşor peste toate gândiurile şi necazurile ce-l macină. Dar ce ne facem când distanţa este aşa de mare? Un sfat bun, un ajutor cât de mic...contează mult pentru acesta. Numai atunci te poţi numi un adevărat prieten, când nu ai nimic să-ţi reproşezi, nici un gând ascuns, nici o intenţie rea faţă de celalalt.
Lucru cel mai scump e cinstea...când eşti prins cu mâţa-n sac, totul este terminat.Când ajungi să-ţi însuşeşti organic această atitudine, poţi privi deschis în ochii celorlalţi, aşa te impui şi în proprii tăi ochi, subliniind de fapt liniştea interioară, seninătatea şi demnitatea omului cinstit. Să-ţi respecţi întodeauna promisiunile făcute, să nu te ruşinezi de condiţia ta, aşa nu ţi poate reproşa nimic moral.