Ironia vietii mele, m-a frapat intodeauna. Poate uneori am darul de a creea numai frumusete in jurul meu, dar in unele cazuri nu pot sa creez decat slutenie. Pentru a putea obtine un fel de consecventa in viata mea, am ajuns la concluzia ca trebuie sa sterg din memorie unele evenimente mizerabile, decat sa par a fi o persoana mult mai complexa decat merit.
De ce am ales tocmai acum acest moment anume, va veti intreba? Poate ar fi trebuit sa mai astept sau s-o fi facut mult mai devreme...nu ca ar conta, dar daca ar fi fost asa, ce as fi castigat?
Oare de ce am ales acum acest moment pentru a parasi o viata lipsita de sens pentru atata vreme? De multa vreme am fost pregatita s-o fac dar abia acum a sosit momentul potrivit sa urc la bord inarmata cu toate arsenalele.
Ceva s-a rupt in interiorul meu de mult timp si nu in momentul cand fac aceasta marturisire destul de revoltatoare. De-a lungul anilor am sperat sa fie in casa mea un fel de echilibru in toate, dar nu a fost asa. Am tacut si nu am spus nimanui ceea ce eu sufar, deoarece i-as fi facut si pe altii sa sufere. Eram timorata ca lumea ma va arata cu degetul si nu voi putea suporta dojana lor. Mentioniez ca sunt un pic de moda veche si m-am temut ca va circula repede telefonul fara fir, si asa sa ma fi simtit injosita. Acum am rupt aceasta bariera complet si imi voi schimba viata mea particulara si valoarea serviciului.
Doresc sa schimb situatia mea de haos in care m-am complacut atatea ani cu ceva mai bun, iar daca aceasta dorinta nu-mi va fi indeplinita, atunci ma voi resemna si voi avea grija doar de viata mea personala. Sper sa nu ajung prea repede intr-un anumit punct mort, fata de prima relatie...
Mi s-a spus de multe ori ca sunt o femeie complicata, dificila, dar nu imposibila de a respecta niste reguli stricte in viata de familie..
Nu doresc sa mai amintesc despre unele lucruri dureroase din viata mea, dar raman la parerea mea personala ca daca nu ai ceva in comun cu persoana ce ti-o doresti, atunci retrage-te la timp, ca sa nu regreti mai tarziu. Chiar daca am apartinut unei genratii complet diferite fata de cea de astazi, din multe puncte de vedere stiu sa ma adaptez repede la tot ce este nou. Pentru o femeie atat de complexa ca mine, nimic nu ramane neanalizat si nerealizat, daca viata mi-o va cere...si nu voi face un pas nou pana nu ma voi convinge despre persoana in cauza, cine este cu adevarat vdin toate punctele de vedere.
Pe masa mea va sta intodeauna un album cu fotografii din relatia anterioara
ce-mi va aminti de clipele grele, pe care nu le poti sterge deodata cu buretele din sufetul tau, si alaturat un alt album nou cu ceea ce mi se va intampla in viitor. Cu trecerea anilor voi analiza cu atentie si voi pune in balanta cele doua relatii, astfel sa-mi pot da seama daca alegerea facuta sau schimbarea a fost facuta doar de dragul unei schimbari si atat.
Poate ma veti intreba ce vor zice copiii?
Nu stiu ce vor zice ei, dar acum eu stiu ce vreau cu adevarat de la viata, si poate ma vor ierta...daca ma vor vedea putin mai fericita ca inainte.
Despartirea de ei nu va fi totala, asa ca imi voi ajuta copiii in continuare, cum am facut-o si pana acum. Sunt o mama responsabila si iubitoare in
continuare, chiar daca nu voi mai fi impreuna cu taticul lor.
Sunt obosita sa mai mai fac curatenie in mizeria altora. De ce sa nu ma trezesc si sa ma scol cand vreau eu? De ce sa nu merg unde doresc eu? De ce, de ce...sunt destule deceuri?, asa ca de maine vreau sa fiu o alta femeie, mult mai responsabila cu viata mea. Femeile care au trecut printr-o situatie asemanatoare cu a mea sa deschida bine ochii si urechile si sa incerce sa faca o schimbare in viata lor.
Era nespus de singur, si trist...l-am inteles pana la un punct, de aici incolo il va intelege poate o alta persoana cu care va locui sigur la un moment dat. Un barbat nu poate sta fara o femeie langa el, fie si o tiganca, sau o jigodie de pe strada...poate o s-o respecte mult mai mult decat pe mine. Durerea nu i s-a aratat pe chip daca eu am divortat de el, ci m-a intrebat simplu de ce am dat asa de multi bani la divort..deci??
Acum lupta pe toate planurile sa realizeze ce nu a reusit sa faca impreuna cu mine, atatea ani. Oare de ce?? Cat sunt de perfizi unii dintre barbati!
Cat am locuit impreuna realitatea dura din casa, cu toate greutatile nu a existat pentru aceasta persoana iresponsabila, parerile de rau, nu au fost si nici nu vor fi vreodata in sfletul lui hain.
Este adevarat ca vina nu este a lui toata... ci si a copiilor, si a mea, dar atata timp cat un sot iti tot repeta mereu niste lucruri dureroase, nu ai cum sa il mai tolerezi, indiferent cat de puternica esti.
Iertarea totala inseamna o alta condamnarte la moarte pe viata. Dragoste si ura, minciuna, deziluzii, depresie, incompatibilitate, chiar nu mai vreau niciodata.
SIMT CALDURA FOCULUI IN CEAFA! OARE DE CE?: DE URA, DE BUCURIE, DE RELAXARE, DE SUPARARE, DE AUTOAPARARE, DE MODESTIE, DE SINCERITATE, DE COMPLICITATE, DE DRAGOSTE, INCA NU E CEVA DEFINIT?
