duminică, 3 iunie 2012

Răsare soarele şi-apune iară

Venise luna lui aprilie şi aşteptam ca soarele să fie mult mai însorit ca altădată. Timpul era senin, iarba era verde, toate florile zâmbiseră plăpând. Aşteptam cu nerăbdare să înflorească salcâmii şi teii.
Astăzi este Duminica Mare,când se pune creangă de tei la ferestre, uşi şi porţi, semn de recunoştinţă pentru anotimpul trecut şi cel ce a sosit. Astăzi a răsărit iar soarele în sufletul meu. Un soare ce nu aş dori să mai apună vreodată. Nu sunt aşa de bisericoasă din fire, dar ştiu să mă rog pentru nefericirea altora şi să le dau o mână de ajutor când e nevoie...oare câţi o mai fac astăzi?
Răsare soarele şi iar apune
Trăiesc în ceasul lung din noapte
Despre viţa mea, multe se pot spune
Poveşti cu fluturi, flori şi gâze colorate,
Poveşti ce-au fost cândva adevărate.
Şi toate clipele se-adună împreună
Astăzi un dor, mă ţine trează iară
Îmi amintesc de nopţile cu lună,
Să ne-amintim de tine primăvară.