Iubire de catifea

Când soarele apune şi-i târziu
Iubire de catifea, eu iar îţi scriu..
Cui oare îi va păsa de mine
Când lumea  toată-i plină de suspine?

Dar vine mâine ora de trezire şi în gând,
Eu voi intra cu pasu-n holul meu plângând..
E o speranţă-n toate şi-n ce va fi chiar mâine,
Iubirea n-o să uite ce s-antâmplat cu tine.

Cumplită năvăleşte apa-n somn,
Să schimbe dacă poate, dorul în nesomn..
Apare-apoi în zare un alb porumbel

Ce-mi spune-n vis, că ai trăit ca un rebel.