Bătrân copac, mai știi tu oare
căți s-au iubit sub frunza ta?
Căți au mirosit a ta plăcută floare
și câți oare acuma, te vor ajuta?
Bătrân copac, mulțime de copii
în fiecare an ți-au recitat,
Cele mai frumoase poezii
ale poetului, ce nu l-au uitat.
Cartea lui, nu te minte, e frumoasă,
cartea, e un sfetnic bun pe pământ.
Tu, omule, s-o ai în casă,
citeste-o până intri în mormânt!
Copacul tânăr de-altă dată,
m-a privit intr-o zi cu uimire
Și mi-a șoptit sfios îndată...
numai tu mi-ai fost prieten, vezi bine!
