"Oglinda oglinjoara, cine-i cea mai frumoasa din tara?''
Oare oglinda este o tentatie sau au o obsesie?Care femeie nu se uita zilnic de cateva ori pe zi intr-o oglinda? Ce femeie intoarce capul cand isi vede imaginea reflectata in oglinda din baie, in acea din ascensor, in vitrina pin fata careia trece, in oglinda retrovizoare a masinii, in geamul metroului, sau, chiar si in lama unui cutit?Pretutindeni, aceeasi fata si acelasi corp pe care unele dintre noi leadoram, in vreme ce altele am vrea sa le taiem cu toporul. Imaginea ne trezeste orgolii sau ne raneste, ne da sperante sau ne condamna. Imaginea de sine tine de intimitate. Pe unele dintre el tirania aparentelor nu le impresioneaza. Faptul ca nu seamana cu frumusetile din reviste sau televizor nu le afecteaza de loc,ba considera o sansa faptul ca sunt ''diferite'',ca nu fac parte din''zanele" dictate de stilistii industriilor cosmetice. La polul opus, se afla femeile mai fragile, mai complexate, care vad adesea in oglinda defecte pe care atii nu le vad: o gura prea mare, ochi prea mici,un par imposibil...
Ce urmeaza nu e prea greu de inteles. Cand ceea ce vezi intr-o oglinda iti place,viata are, pana in cele mai mici amanunte, un ton optimist, datator de siguranta de sine si de bine in interiorul tau. Femeile multumite de chipul lor il poarta cu atata dezinvoltura, incat pot convinge si pe altii ca sunt frumoase.
In schimb cele care se privesc si nu vad decat un monstru, in ciuda faptului ca sunt uneori chiar frumoase, isi transforma viata intr-o povara, fiind mereu obsedate de defectele lor.Timide, retrase, cel mai adesea posomorate, se vara singure in dosul usii sau in lada cu zestre daruita sotului in dar la nunta, transformandu-se in Cenusarese. Si, fireste, la toate cele spuse pana acum, se mai adauga si privirile sau remarcile celorlalti,car contrazic, adesea, ceea ce arata oglinda. Si uite asa , un obiect aparent asa de banal ca bucata de sticla unsa pe dos cu un aliaj de argint devine, pentru multe femei,o problema de existenta.
