Cine nu a auzit despre oameni care, cu ajutorul unei nuieluse de alun, stiu sa gaseasca izvoare subterane pentru fantani, zacaminte de minerale, comori de aur, ba, uneori, si ramasite omenesti disparute in timp. Asemenea unor detectivi iscusiti, unele plante, folosite cu un dichis anume, descopera taine ascunse in adancul pamantului.
Nuiaua de alun cu care oamenii cautau odinioara locurile unde sa-si sape fatani este un instrument de investigare in planul eteric. Traditia cerea ca nuiaua fantanarului sa fie facuta dintr-o creanga de alun bifurcata, crescuta primavara si retezata spre sfarsitul lui iunie, in preajma sarbatorii de Sanzaiene, intr-o zi prielnica si la ceasul astral potrivit. O asemenea nuia detecteaza radiatiile telurice, ca si mineriurile ascunse in pamant.
Pentru descoperirea surselor de apa este insa nevoie mai mult de o creanga de salcie, deoarece salcia traieste in preajma paraielor, asadar e strans legata de ea.
Taierea crengii trebuia sa respecte un intreg ritual. Ea se facea de preferinta pe la mijlocul noptii dinaintea celei mai lungi zile a anului(21 iunie, solstitiul de vara),cu un cutit nou, ce fusese cufundat in aghiazma. Fantanarul se apropia de tufa de alun mergand de-a-ndaratalea, apuca ramura aleasa cu mana stanga infasurata intr-o panza alba, o tragea in fata printre picioare, in timp ce rostea o anumita formula magica, iar apoi o taia. Nuiaua era folosita, in tacere si cu respect, de una si aceeasi persoana si se cresta cate un semn pe fiecare din bratele furcii, pentru a sti care trebuie tinut cu mana dreapta si care cu stanga, fiindca se credea ca nuiaua se desprinde cu purtatorul ei si i se adapteaza, astfel incat fluxul lui de energie personala sa poata circula printr-insa nestingherit.
Cand omul inainteaza, strangand in maini cele doua capete ale furcii, el va ajunge la un moment dat intr-un loc unde punctul de intalnire al celor doua ramuri se va misca repede si cu putere in jos, aratandu-i ca acolo se afla ceea ce cauta. Este posibil chiar ca nuiaua sa se indoaie de mai multe ori, numarul batailor indicand exact la cati metri sub pamnt se gaseste lucrul cautat.
Pentru aceasta, purtatorul nuielei trebuie sa se concentreze cu toata puterea gandului sau asupra a ceea ce vrea sa descopere, indiferent ca e vorba de radiatii teliurice, surse de apa, o comoara ingropata sau temeliile unei constructii disparute. Vibratiile gandului si vibratiile obiectului cautat, oricare ar fi el, se intalnesc prin intermediul nuielei fantanarului.
Totusi, cateodata nu avem nevoie de o nuia pentru a da de urma anumitor materii sau filoane de minereuri din pamant, deoarece numeroase plante ne semnaleaza, chiar prin locul unde cresc, faptul ca acolo solul contine acele substante care le sunt indispensabile pentru dezvoltarea lor.
Si acum o intrebare mai sensibila:"Cine detecteaza un om mai mult timp crede ca va trai mai bine cu aceasta sau cu acesta?"
