Sunt oameni pentru care viaţa este uneori insuportabilă...oare de ce?Unii concep viaţa ca un râu, în voia caruia nu ai decât să te laşi dus de val, ca să ajungi la ţărmuri înflorite. Alţii o concep ca un curent, în susul căîruia trebuie să înoţi voiniceşte cu speranţa îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ţi poţi odihni capul obosit de alte persoane(amintrile). Aceste amintiri vin mereu..când crezi că e puţin mai bine cu persoana pe care ai întâlnit-o ca să te ajute. Cine oare este vinovat de această muzică ce vine de undeva de dincolo de orizont?
O femeie se simte măgulită când e iubită de un bărbat, dar bărbatul este mai puţin încântat, deşi iţi cere doar să-l iubeşti cu patimă. Multe femei cred în superstiţii, vrăjitorie sau în bunul D-zeu.
Barbaţii cred mai puţin...dar nu sunt excluşi total din această categorie. De cele mai multe ori un bărbat nu iubeşte o femeie pentru că are calităţi, ci are calităţi pentru că tu o iubeşti. Nimic nu este mai deosebit de bărbat decât femeia, fiindcă tot ce este în natură e numai altfel decât bărbatul, pe când femeia e contrariul lui. Diferenţa dintre o femeie de lux şi una gospodină este mare...care este? ...o ştiu doar barbaţii rafinaţi. De cele mai multe ori nu recunosc că-şi cheltuiesc toate economiile doar cu ele...of..of..dacă i se reproşează ceva se apără cum ştiu mai bine.
Oamenii în general nu preferă minciuna adevărului ci le utilizează pe amândouă fără nici o preferinţă...după cum are nevoie. Atitudinea ironică în faţa vieţii este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viaţa.
Sunt bărbaţi care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs şi nu o pot pastra decât dacă nu se iveşte un concurent Asemenea bărbaţi în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Gândeşte-te că şi tu acela care insulţi femeia pe care spui că o iubeşti, că într-o zi sau alta vei sta cu mâinile pe piept şi lumânarile la cap. Bărbaţii sunt cei care se tem mai tare de moarte decât femeile...şi ştiţi de ce?...pentru că ei sunt elementul activ în creearea vieţii. Cu cât un bărbat şi o femeie se iubesc mai mult, cu atât se împuţinează între ei secretele corpului şi, din cauza suspiciunilor, se tot îmulţesc secretele sufletului lor. Batrăneţea e carne veche, inestetică, impură..e oare o ruşine?sau doar restul unui organism învins de natură? Dar moartea ce este? tot o supremă ruşine? sau definitiva victorie a naturii? Acceptă bărbatul sau femeia aşa cum este...sufletul contează să-ţi rămână mereu tânăr şi nealterat...deşi, cineva mi-a spus odată că nu prea are ce face cu sufletul. În viaţă, de foarte puţine ori ştii de dinainte ce ai de făcut şi ce ai de vorbit, şi mai niciodată ce ai să simţi şi ce să gândeşti. Omul va găsi întodeauna inconştient motive înalte pentru acţiunile sale egoiste.
