Nu stii cum e mai bine sa procedezi.Oare e mai bine sa cunosti oamenii in general cum se comporta sau in particular? Oamenii cei mari(destepti)sunt legati de veacul lor printr-o slabiciune. Iar cei de jos, poate sunt legati prin problemele ce le intampina zi de zi( saracia, naivitatea, mila, prostia)...
De cele mai multe ori acestia sunt inclinati spre a face mai mult rau decat bine, asa se spune, dar in realitate sunt destui oameni destepti care fac mult mai mult rau semenilor lor. Si cateodata tot raul cade asupra lor. De multe ori spunem ca nu se poate ca intr-o famile de medici, preoti, profesori...sa se intample fapte ingrozitoare, dar atata vreme cat acestia sunt oameni si nu altceva, ei convetiuesc impreuna si au parte si de bine dar si de rau.Uneori si demonii pot fi castigati daca li se va face intodeauna pe plac. De obicei am observat ca acela care stie mult mai putine despre viata, incearca sa te contrazica mai mult.Dar pentru cei fara minte e mai bine sa fie condusi decat sa-i lasi sa te conduca.
E ca in cazul conduceii unei masini, care la inceput scartaie, din toate incheieturile, dar mai tarziu se lasa sa fie condusa.Cineva trebuie sa preia volanul si sa apese la timp pe frana, altfel masina ajunge intr-o rapa.Asa e si cu casnicia....ori femeia ori barbatul preia conducerea.Acolo unde aspiratiile sunt comune, conducerea se face impreuna, si eu cred ca e lucrul cel mai minunat.In aceasta poveste cu lupul si Scufita Rosie,intervin mai multe persoane..vanatorul, bunica, mama. Asa dupa cum stiti, bunica si mama nu mai sunt de mult si nu au ramas decat celelalte personaje.Vanatorul acesta a reusit sa-mi citeasca o parte din franturile mele din viata, si a tras o concluzie cred eu destul de buna. Sa ma scoata putin la lumina din padurea aceasta plina de himere...singura nu as fi reusit poate niciodata. Cum pot eu sa-i multumesc acum? Ramane de vazut daca se va pacali sau nu...imi dau toata silinta sa iasa ceva frumos din toata povestea aceasta.Sentimentul ca un om cu creer are o dorinta mare de a ma face fericita(poate si pentru putin timp), caci o siguranta in tot ce e frumos la inceput nu ti-o poate da nimeni ca pe parcurs se va mentine, ma va determina sa apas pe frana la timp, ca sa nu se mai intample si alte accidente in viata mea. Nu pot sa stiu ziua cand se va intampla...dar cu siguranta se va intampla.
In lume, cele mai frumoase haine sunt frumoase si atat, dar depinde foarte mult si cine le imbraca.Daca nu sunt imbracate de niste manechine celebre...vor trece intr-un con de umbra. Intodeauna am incercat singura sa infrunt toate greutatile prin munca cinstita, si asa i-am invatat si pe altii, dar nu stiu cat s-a prins invatatura mea de unele persoane.Ramane de vazut pe parcursul acestei povesti de viata ce se va mai intampla. Si-acum sa-mi raspundeti la o simpla intrebare"De unde ati aflat cand trebuie sa apasati pe frana?". Eu cred ca acest lucru va intra in reflex pe parcurs, cand te convingi ca omul din umbra ta va mierita toata aprecierea pe care o mierita.
