Nimeni nu poate sa ne ridice moralul mai bine decat noi. Dar uneori simtim si nevoia unui om dinafara ca sa ne aduca laude. Prin unele laude , sfaturi, recompense...santem stimulati sa mergem mai departe, ne fac sa gandim pozitiv, asadar sa fim si pretuiti mai mult. Asa putem sa ne mentinem mult mai sanatosi, mai increzatori in fortele noastre proprii. Imi amintesc cu drag de clipele, cand urcam pe scena improvizata de cadrele didactice, ca sa-mi ridic premiul I si coronita. Doar intr-un singur an(clasa a IV-a)am luat premiul al -II-lea si simteam cum ma prabusesc cu scena cu tot...oare de ce? Era pe vremea aceea simtul raspunderii si recunostinta fata de parintii tai, care ti-au dat viata, acum? nu cred ca mai exista...vor doar bani nemunciti. Recunoasterea unui om ca e mai bun decat celalalt are nenumarate chipuri. Toate recompensele dau nastere unui sentiment extraordinar, asemanator cu iubirea neconditionata, centrul satisfactiei din creer secreta dopamina, un neurotransmitator euforizant. Mandria ne inunda tot corpul si parca il si insufleteste. Noi oamenii asa ne nastem cu aceasta dependenta fata de acest sentiment, mult mai mult decat ne imaginam. Chiar daca suntem fermi convinsi de propria noastra valoare, simtim uneori sa fim apreciati si de alte persoane. Aprecierea pe care o primesti din suflet este un factor primordial, generator de motivatie, un catalizator al fericirii interioare. Numai printr-un echilibru emotional pozitiv reusesti sa inlaturi negativismul si sa mergi mai departe...aceasta poate impulsiona dorinta noastra de actiune, pe o perioada mult mai lunga. Elogiul, este mult mai eficient decat critica. Premiile acordate la locul de munca, te fac mult mai activ, "vorba dulce-mult aduce". Acest proverb romanesc nu trebuie uitat niciodata, indiferent ce rang ai in societate. Desi ma indoiesc mult, cand il spun, deoarec multi nu-l pun in practica. De cele mai multe ori criticam copiii,sotul, sotia, rudele, cu reprosurile noastre stresante zilnice...fara sa vedem care sunt cauzele reale ce au dus la aparitia stresului. Unii copii nemaisuportand atmosfera din casa, fug in lumea lor, refugindu-se fiecare in ceea ce vrea muschiul lor. Prea tarziu, incercam sa-i readucem pe drumul cel bun, dupa cativa ani intervine rutina in toate. Din greselile parintilor ,ar trebui sa invete si ei la randul lor ceva...dar nu se intampla asa, ci tocmai invers. Cand cineva doreste sa intemeieze un cuplu sa discute mult mai multe despre modalitatea optima de a oferi complimente, sentimente curate si de ce nu, si recompense. Unii fac risipa doar de cuvinte in vant, altii doar de bani..si se trezesc ca de fapt nu au castigat nimic din acea relatie... De ce am avea nevoie acuta de aceste complimente? Natura ne-a inzestrat pe noi oamenii cu creer, cu un sistem nervos "sociabil"si nu irascibil, dar pacatul nostru este ca nu stim sa-l folosim doar pentru a ne fi bine. In creerul nostru se gasesc neuronii care analizeaza si reproduc orice miscare, expresie faciala sau schimbare de dispozitie. Daca nu am sti sa ne controlam impusurile, ce s-ar putea intampla? Zilnic ar fi doar crime, batai, reprosuri si totul s-ar duce de rapa...asadar, este necesar sa venim intodeauna si cu laude, fiindca nu ne doare gura. La locul de munca intampinam multe din cauza colegilor invidiosi, ce putem face noi?Sa-i tratam cu respect sau cu indiferenta? Parerea mea este sa-i lasam sa fiarba in sucul propriu ce si l-au preparat, si intr-o zi nu vor mai avea incotr-o si te vor aprecia. La fel se intampla si intr-o casnicie...cand vede ca te-a pierdut de tot, atunci incearca mai mult sa te recupereze, de parca ai fi un bun amanetat. "LAUDA NU-SI MAI ATINGE SCOPUL DACA SE TRANSFORMA IN VORBA GOALA"
