Tu Doamne, ma stii cat pot duce,
Viu in fiecare zi sosesti in casa mea...
Ce mai pot eu oare zice,
Despre inaltarea ta?
Viu sosesti la mine dincolo de fire,
Te desprind din vazduh, desavarsire;
Mangai in taina tiparul formelor eterne...
Si-nfiecare zi ma asezi pe-ale tale moi perne.
Zeu vast cu-adanci si sumbre straluciri,
Azi ma umpli de-alte ganduri,alte stapaniri.
Amurgul gurii mi-ai deschis,
Va ramane, maine, totul doar un vis?
M-as destrama cu-o singura gandire..
Daca n-o sa-mi aduci fericire?
Ma voi duce-n pamant nefericita
De sufletul lui , odata ...rascolita.
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )