Nu stiu ce sa spun despre ceea ce se intampla cu mine....dar, daca e adevarat ce se spune, despre primavara, ca e copilaria naturii, atunci e sigur ca IUNIE inseamna intrarea in adolescenta. Iarba, florile, pomii, incep sa creasca mai repede, sa se implineasca, sa capete contur si intensitate, sa tresara, pregatindu-se pentru marile iubiri si impliniri ale vietii.
Sa faceti un exercitiu de imaginatie in fiecare zi si inchipuiti-va copacii pe care-i vedeti in padure, ca pe niste adolescenti filiformi si timizi, plini de dorinte confuze, nesiguri pe ei, dar ametiti de presimtirea bucuriilor ce vor veni. Imaginati-va si florile, ca pe niste domnisoare carora incep sa li se lungeasca picioarele, sa li se rotunjeasca sanii si gropitele din obraji, in asteptarea fluturasilor, care in vraja unei clipite le fura inocenta. Ba mai mult, le vrajeste asa de tare, incat nici soarele nu mai are ce le face? In toate se observa cu ochiul liber o stare plina de emotie, de farmec angelic. Intreaga VARA va fi frumoaa, plina de grane coapte, fructe si legume din belsug, asa cum este si o femeie cu multi prunci. Aceasta luna IUNIE, poarta multa taina si surprize de neuitat. Este mult miracol in jur. Ceva care creste in interior poate ca maine va ajunge la apogeu. Poteca e mai plina de aventura decat capatul drumului la care vrem sa ajungem intr-o zi. Nici viata noastra nu este altfel. Speranta e de o mie de ori mai ametitoare decat certitudinea, sarutul cu mult mai tulburator, decat dragostea implinita, visele cu mult mai datatoare de fericire decat realitatea.
Acesta este mesajul lunii IUNIE, pe care ni-l pune intr-o strachina cu cirese coapte. Sa credem ca fericirea nu va ramane doar in drumul care duce spre izbanzi, victorii, ci mai ales spre drumumul care duce spre ele, in fiecare pas marunt al vietii, luminat de speranta implinirii.
Intalnirea cu natura sa fie ceva sfant in fiecare zi pentru noi oamenii. Arborele lunii este fagul, iar animalul este veverita.
