Omul este mai mult decat o colecție de instincte, tendințe sau condiționări. Fiecare persoană fiind unică și demnă de respect, dacă poate sa se facă respectată de către cei din jur. Am căutat întodeauna sa ofer din puținul meu și celorlalți dar respectul nu a fost reciproc. Acum incerc să reechilibrez iarași balanța, care odată a atârnat doar de o singură parte. Care ar fi acum nevoile mele mai importante ? Nevoia de securitate, stabilitate, dragoste, stimă și respect reciproc.
Stima de sine, nevoia de succes si un statut corespunzator posibilitaților mele, poate mă vor face din nou fericită. Ultima treaptă va fi aceea a afirmarii in societatea in care traiesc. Deocamdată, urăsc această societate și nu cred că sunt unica, care afirm acest lucru. Dar ca să ajung acolo am nevoie și de ajutorul celor apropiați , care ar trebui sa-mi ofere acest ajutor necondiționat, avand în vedere prin ce am trecut eu, pănă acum.
Visul acesta al meu deghizat in somn, va fi poate„Gardianul personalității”. Secretul visului ar fi în zori, când el se îngână cu realitatea, ca ziua cu noaptea, când dimineața se confundă paradoxal cu seara. Poate așa mi-a fost dat, acest dar deosebit de a sesiza toate situatiile inoportune și de a pune în lumină unele aspecte ale realității de astazi. Toata lumea critică ceea ce vede, ce aude rău, dar nimeni nu i-a vreo măsură mai drastică. Condițiile acestea precare cu care ne confruntăm, nu au aparut din senin, ci dintr-o lacomie interioară a celor ce se află și s-au aflat la putere pâna acum. M-am săturat de lozincile lor, de mascarada de la televizor, de fațărnicia de care dau dovadă, milosteniile facute in anul electoral. A trai in continuare tot așa și a nu ne da seama de condițiile mizere in care ne-au adus și ne-au prostit, înseamnă a fi proprii noștri dușmani. Ar trebui să fim iarăși uniți și să ne facem singuri dreptate ca și in 89....dar cine își asumă responsabilitatea conducerii, după acest mare dezastru?
Să cred ca au fugit toți oamenii loaiali din această țară? Mi-e greu să cred acest lucru...dar cum orice este posibil în țara aceasta..unde nu se respectă nimic..poate voi crede și acest lucru.
Nu avem destui bani? De ce avem nevoie de milogeală de la ceilalți? Banii care ar trebui să existe și să ruleze în bancile noastre, stau bine pitiți in băncile din străinătate, asta o știm cu toții, dar nimeni nu ridică un degețel. Ar fi bine să-l rugam pe Tom Degețel, să iasă la atac...altfel vom fi pierduți cu toții. Ne așteaptă vremuri destul de grele ca să nu mă exprim altfel....haideți să fim cu degetele împreunate macar noi, cei care ducem jugul acestei societăți.
Pentru un om nevinovat, important este să știe, să afle, să dea piept cu cel care il înșală, să-i ceară socoteală, pentru tot ce sufera el astăzi.
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )