Zidurile înalte la care speram să ajungem împreună, astazi se prăbuşesc..deoarece ne apăsau cu severitatea lor tristă. Acum că am trecut de „mijlocul drumului vieţii”..peste 50 de ani de existenţă, credeam că putem realiza multe împreună, dar m-am amăgit.Îl voi considera un călător prin viaţa mea, lângă care am cunoscut multe, un suflet masculin eminent. Am mers pe aceeaşi cărare şi mă simţeam ocrotită, dar acum simt că s-a întâmplat altceva...dacă voi afla adevărul poate va mai avea încă o şansă. Îmi doresc să facem Paştele împreună, ca să lămurim definitiv ce va urma să fie între noi doi. Nu se mai poate suferi separat....cine n-a cunoscut singurătatea , doresc nici să n-o cunoască. Urări de bine şi fericire tuturor prietenilor şi rudelor. Sfintele Paşti să ne facă mult mai buni, mai fericiţi, mai înţelegători, mai iubitori.
