Ce reprezinta un dar oferit din suflet?

Cui oferim daruri, si de ce?
Poate este o intrebare banala pentru unii oameni...de aceea voi face referire doar la mine. In general mi-a placut dintodeauna sa ofer si sa nu cer nimic indarat. Daca persoana careia i-am oferit darul, nu stie sa-l pretuiasca, este problema sa. Viata de zi cu zi arata ca si cea mai frumoasa intentie sau hotarare ramane zadarnica daca nu e dublata de un efort corespunzator.
"Nu e deajuns a sti bine face, ci trebuie sa faci" asa spune un vechi proverb romanesc. Am avut si eu parte de mici daruri, dar niciodata nu au fost cele mult dorite de mine....nu le-am refuzat din politete, dar nici nu le-am dat inapoi. Toate au o semnificatie aparte si poate de aceea le voi pastra cu sfintenie, oricat de departe ar fi persoana aceea de mine.
"Numai daruind vei dobandi", un alt proverb din care poti invata ceva ,daca tu vrei cu adevarat. Insa, pentru a deveni o personalitate cu o vointa ferma, nu este suficient doar sa vrei, ci sa muncesti cinstit, ca sa oferi darul din munca ta cinstita....altfel nu are nici o valoare.
"Fagaduiala data/ E datorie curata" ,niciodata sa nu te rusinezi de conditia ta daca nu ti se poate nimic reprosa moral!

Ce-ar fi viata fara iubirea ta?

In fiecare zi ne trezim cu ceva pe suflet....oare de ce?
Pe cine cheama un suflet insingurat? Pe cel aflat intr-o suferinta mare, pe cei ce se afla peste hotare? Nimic nu se compara cu ceea ce suferi tu, celalalt crede ca tu nu mai poti de bine, dar oare asa sa fie?
Daca toti oamenii si-ar aduna toate nenorocirile lor...ar face un alt club...cel al nenorocitilor...si privind in urma asupra nenorocirilor altora, ei si-ar lua bucurosi inapoi ceea ce a adus.
Asa dupa cum v-am spus in mesajul anterior, vreau sa-mi schimb viata, dar oare am sa reusesc de una singura? Am sa incerc, si daca voi vedea ca ma poticnesc, atunci voi accepta propunerea unui om drag mie. Iubirea lui poate ma va salva de la inec, si voi merge mai departe pe drumul cel drept.
Demnitatea umana este tot in mainile mele si o voi pastra acolo pana la adanci batraneti. Dar ea poate cobora si se poate inalta uneori. Nu exista decat doua moduri de a se inalta: prin propria noastra stiinta, sau prin prostia altora.
Noi incercam sa oferim ajutor celor aflati in suferinte si mai mari ca ale noastre, dar oare ce primim in schimb? Eu nu voi cere absolut nimic, decat iubirea lui, daca aceasta cerinta este prea costisitoare, atunci poate pleca cu fruntea-n sus din viata mea. Binele pe care eu am incercat sa-l fac, consider sa fi fost un bine facut mie, in mod anticipat....
M-am hotarat sa fac doar bucurii celor din jurul meu, si sa uit de suferintele mele.
Ce spune un mare filozof, avand in vedere ca cineva dintr-un anumit club, m-a facut filozoafa...
"Batranul va fi intodeauna adeptul misticismului.El vede ca atatea lucruri par sa atarne de intamplare si spune asa:prostia izbandeste, inteligenta da gres, norocul si nenorocul se echilibreaza pe neasteptate." GOETHE