In fiecare zi ne trezim cu ceva pe suflet....oare de ce?
Pe cine cheama un suflet insingurat? Pe cel aflat intr-o suferinta mare, pe cei ce se afla peste hotare? Nimic nu se compara cu ceea ce suferi tu, celalalt crede ca tu nu mai poti de bine, dar oare asa sa fie?
Daca toti oamenii si-ar aduna toate nenorocirile lor...ar face un alt club...cel al nenorocitilor...si privind in urma asupra nenorocirilor altora, ei si-ar lua bucurosi inapoi ceea ce a adus.
Asa dupa cum v-am spus in mesajul anterior, vreau sa-mi schimb viata, dar oare am sa reusesc de una singura? Am sa incerc, si daca voi vedea ca ma poticnesc, atunci voi accepta propunerea unui om drag mie. Iubirea lui poate ma va salva de la inec, si voi merge mai departe pe drumul cel drept.
Demnitatea umana este tot in mainile mele si o voi pastra acolo pana la adanci batraneti. Dar ea poate cobora si se poate inalta uneori. Nu exista decat doua moduri de a se inalta: prin propria noastra stiinta, sau prin prostia altora.
Noi incercam sa oferim ajutor celor aflati in suferinte si mai mari ca ale noastre, dar oare ce primim in schimb? Eu nu voi cere absolut nimic, decat iubirea lui, daca aceasta cerinta este prea costisitoare, atunci poate pleca cu fruntea-n sus din viata mea. Binele pe care eu am incercat sa-l fac, consider sa fi fost un bine facut mie, in mod anticipat....
M-am hotarat sa fac doar bucurii celor din jurul meu, si sa uit de suferintele mele.
Ce spune un mare filozof, avand in vedere ca cineva dintr-un anumit club, m-a facut filozoafa...
"Batranul va fi intodeauna adeptul misticismului.El vede ca atatea lucruri par sa atarne de intamplare si spune asa:prostia izbandeste, inteligenta da gres, norocul si nenorocul se echilibreaza pe neasteptate." GOETHE
Pe cine cheama un suflet insingurat? Pe cel aflat intr-o suferinta mare, pe cei ce se afla peste hotare? Nimic nu se compara cu ceea ce suferi tu, celalalt crede ca tu nu mai poti de bine, dar oare asa sa fie?
Daca toti oamenii si-ar aduna toate nenorocirile lor...ar face un alt club...cel al nenorocitilor...si privind in urma asupra nenorocirilor altora, ei si-ar lua bucurosi inapoi ceea ce a adus.
Asa dupa cum v-am spus in mesajul anterior, vreau sa-mi schimb viata, dar oare am sa reusesc de una singura? Am sa incerc, si daca voi vedea ca ma poticnesc, atunci voi accepta propunerea unui om drag mie. Iubirea lui poate ma va salva de la inec, si voi merge mai departe pe drumul cel drept.
Demnitatea umana este tot in mainile mele si o voi pastra acolo pana la adanci batraneti. Dar ea poate cobora si se poate inalta uneori. Nu exista decat doua moduri de a se inalta: prin propria noastra stiinta, sau prin prostia altora.
Noi incercam sa oferim ajutor celor aflati in suferinte si mai mari ca ale noastre, dar oare ce primim in schimb? Eu nu voi cere absolut nimic, decat iubirea lui, daca aceasta cerinta este prea costisitoare, atunci poate pleca cu fruntea-n sus din viata mea. Binele pe care eu am incercat sa-l fac, consider sa fi fost un bine facut mie, in mod anticipat....
M-am hotarat sa fac doar bucurii celor din jurul meu, si sa uit de suferintele mele.
Ce spune un mare filozof, avand in vedere ca cineva dintr-un anumit club, m-a facut filozoafa...
"Batranul va fi intodeauna adeptul misticismului.El vede ca atatea lucruri par sa atarne de intamplare si spune asa:prostia izbandeste, inteligenta da gres, norocul si nenorocul se echilibreaza pe neasteptate." GOETHE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu