Cui oferim daruri, si de ce?
Poate este o intrebare banala pentru unii oameni...de aceea voi face referire doar la mine. In general mi-a placut dintodeauna sa ofer si sa nu cer nimic indarat. Daca persoana careia i-am oferit darul, nu stie sa-l pretuiasca, este problema sa. Viata de zi cu zi arata ca si cea mai frumoasa intentie sau hotarare ramane zadarnica daca nu e dublata de un efort corespunzator.
"Nu e deajuns a sti bine face, ci trebuie sa faci" asa spune un vechi proverb romanesc. Am avut si eu parte de mici daruri, dar niciodata nu au fost cele mult dorite de mine....nu le-am refuzat din politete, dar nici nu le-am dat inapoi. Toate au o semnificatie aparte si poate de aceea le voi pastra cu sfintenie, oricat de departe ar fi persoana aceea de mine.
"Numai daruind vei dobandi", un alt proverb din care poti invata ceva ,daca tu vrei cu adevarat. Insa, pentru a deveni o personalitate cu o vointa ferma, nu este suficient doar sa vrei, ci sa muncesti cinstit, ca sa oferi darul din munca ta cinstita....altfel nu are nici o valoare.
"Fagaduiala data/ E datorie curata" ,niciodata sa nu te rusinezi de conditia ta daca nu ti se poate nimic reprosa moral!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu