Am aflat de ce esti mereu alba si nepasatoare...
Tu floare de colt,ce stai prinsa-ntre turturi si ninsoare
Gerul diminetii si-al copilariei tale
Dainueste-n tine, si poate rau iti pare...
Carnea ti-e de suflet,sufletul nu-i carne?
Vrei gandul curat in copilarie sa se-ntoarne?
Izvorasc din carne sufletele oare?
Carnea-nduiosata si-atotstiutoare?
Aburii iubirii sunt turturi si ninsoare
Acum stiu de ce esti mereu alba si nepasatoare...
Tu, floare de colt,floare imiresmata
Ramai mereu alba,nepasatoare si netulburata...
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )