In calendarul popular romanesc, luna IUNIE, se mai numeste si CIRESAR, luna cireseor coapte, a livezilor incarcate cu rodul lor purpuriu. De fapt, aceasta este chiar imaginea verii, in prima luna a ei: luminoasa, stralucitoare, cu natura ajunsa la apogeu. Luna padurilor frematand de putere, luna trandafirilor si a erburilor de leac, luna graului gata sa dea in parg, anotimpul primelor fructe, al animalelor si pasarilor cu vizuinele si cuiburile pline de pui golasi.
Luna SOARELUI biruitor, cu putin inainte de a trece prin solstitiul de vara, cand ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca si umbrele toamnei sa se astearna, nedorite, peste pamant.
Pentru tarani, luna IUNIE inseamna pregatirea febrila a secerisului si cositului, culesul plantelor medicinale, care upa 24 iunie isi pierd din puteri. Pentru oraseni, incepe anotimpul vacantei, al carui fosnet se strecoara deja pe asfalt. Miroase a mare, a munte, a padure, a bucurie si-a dor de fugit de-acasa. Inconjurat de atata iradiere solara, de atata freamat si miresme revarsate peste pamant, sufletul omului explodeaza, si el, lasandu-si sentimentele sa izbucneasca in voie. Vorbele de dragoste se desprind mai usor de pe buze, imbratisarile sunt mai ferbinti, visele sunt mai indraznete ca niciodata, iar bucuria implinirii lor umple lumea de straluciri. Poate ca, vazut de pe o alta planeta, pamantul nunteste el insusi ca si vara, mort de fericire si de dragoste.
