Multe dintre iubiri sfârşesc prost..adică printr-o despărţire ..nimic nu e veşnic în viaţa aceasta. Cei doi iubiţi se transformă în nişte fiare...oare de ce? Cine nu vede laturile bune, fascinante intr-o relaţie chiar şi de scurtă durată, acela nu a iubit cu adevărat. Respectul reciproc, devotamentul, plăcerea de a fi împreună cu cel pe care ţi-l doreai atât de mult se transformă la un moment dat într-un dosar sentimental cu multe intrebări şi răspunsuri evazive. Nu ne potrivim cu oricine..şi cu cine crezi că te-ai potrivit...îţi devine cel mai aprig duşman...oare de ce?
Unii oameni vor să trăiască mult mai multe vieţi....nu le ajunge una singură...acest lucru nu-i deranjează deloc...e cea mai mare prostie, ştim bine, numai că nu vor să creadă sau să înţeleagă.
Când apare o fisură în dragoste, cine are de suferit? ..sexul?..., căsnicia?...copiii? Apar îndoielile, teama, frica de necunoscut?...ce trebuie să faci? Pierderea neîncrederii în persoana pe care ai întâlnit-o reprezintă o provocare continuă de subapreciere, şi aşa ne abatem de la drumul ce-l vedeam a fi un drum clădit cu suferinţă spre a fi împreună. Cine oare va purta vina acestei despărţiri? Dragostea a fost reciprocă oare? Cine va suferi cel mai mult? Prietenul conştientizează tragismul despărţirii, deoarece el l-a provocat, dar cu celalalt ce se poate întâmpla? Soţia se detaşase de mult de el cu mult timp în urmă, hotărând în sinea ei că el purta toată vina, aşa prefera să-şi continuie viaţa pe cont propriu. Asemenea lucruri nu pot fi niciodată amuzante....vrem să obţinem ”totul” şi ”totul ”se transformă în nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu