Intr-o padure racoroasa
Stă un trandafir trist, singuratic
Şi durerea toata il apasă..
De ce-i aşa de nebunatic?
Şi într-o zi trecu pe-acolo o fată
La fel de tristă si de-ngandurată...
Calca încet şi nu stiu unde se gandea?
O prinse dorul...şi-n urmă nu se mai uita.
Visa frumos..si visurile-i toate
Deodată in flori s-au preschimbat
Flori albe, fragede, curate
Ce-au aparut pe trandafirul mort, uscat..
Si trandafirul atuncea tresări
Şi cu uimire spre dansa el privi..
Ciudate doruri il munciră iară,
Doruri ce nu voia acuma sa-l mai doară.
Potopul visurilor blande acum il inunda
Ghimpi, noduri vrand cu ele acoperea.
Si sub potopul florilor de mai,
Voia cu orice preţ la pieptul lui sa stai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu