Winter Snow Card Comments
Nu este iarnă încă, dar primii fulgi au început să cadă peste tot, la fel ca niște fluturi albi nevinovați.
Această nevinovație a unui suflet însingurat, caută o mână întinsă, care s-o duca cât mai departe de tot ce e pustiu și trist acum. Am visat de multe ori în copilăria mea, să văd marea....și am văzut tot ce se putea vedea.... O apă imensă, străină și grea. Un ocean de vise neîmplinite se revarsă în ea.
Eu voi rămâne, însă, dintre toate ființele care colindă între apus și răsărit, o înrobită a muntelui, deoarece verdele crud îți dă puterea de a trăi cât mai frumos, curat, liniștitor. Între aceste două elemente dominante, nisipul plajei va rămâne doar ceva vulnerabil. Nu avea nici culoare, așa cum citisem în prospectele de vacanță, dar culoarea era atribuită de seninul albastru al apei ce răspandea în juru-mi ceva odihnitor. De ce ? Semăna poate cu albastrul cerului, o culoare care te odihnește, iar apusul de soare te bine dispune. Un roșu intens amestecat cu portocaliu.
Cine nu a admirat încă un apus de soare la mare, să meargă până nu e prea târziu. Era teribil de frumos să vezi nisipul acela care vara fusese apăsat de furnicarul de trupuri bronzate, care se zbenguiau în fărădelegea vânturilor care contopiseră toate orizonturile.
Aș dori din tot sufletul să fiu cu cineva drag mie, anul acesta, undeva la cumpăna dintre ani și să ciocnesc o cupă de șampanie, undeva pe un vârf de munte, sau pe o plajă însorită, departe de țara aceasta oropsită.
Durerea este de partea amândorura, știu că nu se poate încă... dar nimic nu e imposibil dacă îți dorești cu adevărat, dacă vrei să iubești și să fi iubită.Voi închide ochii, voi fi o disperată, sau o voi lua iar de la începutul începutului, ca să-mi fie puțin mai bine ? Vor urma nopți și zile răscolitoare pentru mine.
Mă simt atât de revoltată și resemnată în fața acestei vieți, încât dacă acum s-ar căsca un hău ca să mă înghită, nu mi-ar părea așa de rău... De ce ? Cui oare mai folosesc ? Deși în sufletul acesta necăjit mai există puțină putere de a mai dărui unui alt suflet ceva din tainele iubirii.
Tânjisem după ea aproape toată viața și sperasem să ajung la liman într-o bună zi... dar acum totul mi se pare că această speranță a umplut paharul și iar s-a răsturnat într-o mare de vise.
Soarta mă va despărți și de ultimul reazăm sau va merge mai departe ?
Fericire, sau cum dracului te mai numești, dacă în spatele tău stă moartea, dacă ăsta e prețul ce trebuie plătit, atunci te conjur să dispari pentru todeauna !...
Tinu Vereșezan - O lacrimă și-un fulg de nea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu