miercuri, 22 decembrie 2010

Povestea unui lup dintr-o poveste oarecare...

      Am devenit peste noapte o pasionata de fizionomie si caracter. Pe mine am reusit sa ma cunosc foarte bine, dar nu reusesc sa deslusesc inca foarte bine fizionomia si caracterul unui lup.In fiecare zi isi schimba parul dar naravul ba...Intre fizionomia si caracterul meu e o relatie directa, poti avea incredere. Mai ales ca e in joc viata mea.
      Ochii intunecati ai lupului, imi dau senzatia ca vor sa ma manance uneori, doar sub influienta alcoolului, apoi revin iarasi la normal. Pometii obrajilor lucesc ca doi luceferi in noapte, dezvaluind sub luciu o alta piele, decat cea pe care o cunoscusem eu odata in tinerete..., barbia e ascutita si dura ca a unui diamant de taiat sticla.Cand doarme, strange cu siguranta din pumni, de parca ar dori sa loveasca iar pe cineva drag. As vrea sa-i spun cand doarme ca exista intr-un oras un om bun ce ar vrea sa-i daruiasca niste carti bune pe care ar trebui sa le rasfoiasca din cand in cand. Acest om a reusit sa-mi schimbe viata intr-un scurt timp, doar prin intermediul acestui calculator.Un om ce este in stare sa vada si in contul celor care nu vor sa vada.Eu cred ca e in stare sa si moara numai sa-mi fie putin mai bine mie. Acum e in concediul dar cand o sa se intoarca, as vrea sa-i pun cateva intrebari. In fiecare zi citesc in ochii lui cate ceva...uneori de bine, alteori imi mai da de gandit?
      Ador verbele neregulate si articolele nehotarate, tot ce-i nehotarat si neregulat, tot ce lupta sa-si afle un chip, si un rost, iubesc hulitele pronume si adjective demonstrative, m-am bucurat enorm in ziua cand am descoperit  ca nu exista doar patru conjugari, ci mai multe. Traiesti cu adevarat cand poti sa conjugi cele mai banale verbe conform cu dorintele si firea ta, cand nu mai esti obligat sa repeti, ca un condamnat la o vesnicie egala, la o nemurire extrem de plicticoasa, aceleasi forme verbale secate de sens. N-am inteles niciodata ce-i cu diateza activa, cu complementul de agent si cu cazul ablativ, dar incerc totusi sa le respect, asa cum o sa respect in taina sufletul unui om insingurat. Ma induioseaza resemnatele supine si cenusiile gerunzii, doua moduri de ati reface viata daca doresti cu adevarat.
       Detest tot ce murdar sufleteste..si cel mai mult detest sa-i las pe altii sa gandeasca in locul meu.

Niciun comentariu: