Chiar și îngerii, cad și plâng câteodată...

       

             De vrei să afli taina ce mâ-ncântă,
             Iată poezia ce inima  îți canta.
             De este vreo ființă, vreun nume omenesc,
             La care eu în fiecare zi, la el să mă gândesc.

            Tu ești acea ființă, tu, gingașă lumină,
            Și sufletul meu trist, la tine azi se-nchină.
            Un fulger, o scânteie de veșnică iubire,
            Căci așa vru soarta, să intru râzând în rai de fericire,

            Când ochii mei pe tine zâmbind te-au întâlnit,
            Din ochii tăi cei blânzi, o scânteie în sânu-mi s-a oprit.
            Si atunci în altă lume, am reînviat deodată,
            Și un soare mai fierbinte, în care-mi s-au aprins,

            Și o lume fără margini, frumoasă, desfățată,
            Ca o câmpie verde, sub mine s-a ântins.
            Ferice de acela care, vrednic de-o soartă neașteptată,
            Ar face pentru dânsul, în ceas dumnezeiesc,

            A ta inimă scumpă, de dragoste să bată,
            Și glasu-ți cu-nfocare, să-ți spună simplu, sincer,
            Iară, în fiecare clipă, de fiecare dată,
            Cuvântul cela, magic, adică,  " TE IUBESC " !

Cristina Toma - Și îngerii plâng