Fundamentul stilului tau de viata care este? Ai tu un reper anume? Eu cred ca nu e usor dar nici prea greu. Cateodata mintea iti este poate prea obosita, important este sa-ti iei drept reper amanuntele: culoarea ochilor, mirosul, sinceritatea, sa-ti imaginezi bucuria lui, a ei, cum tremura pe fata ta. E bine sa uiti aventura si sa-ti ramana-n gand doar un suflet cald ce ti-a daruit toata iubirea. Tot asa sa procedam si cu toti cei dragi noua...copii, parinti, bunici, sa ne amintim de chipul lor ca de-o icoana pe perete. Sa uitam ce a fost urat si sa stergem cu buretelul ceea ce a fost dureros...altfel n-o sa mai putem rezista in Univers. Sa tinem minte doar clipa aceea fericita, sa ne-o oprim in suflet si s-o retraim cu intensitate. Gadeste-te ca in fata ta nu poate fi decat un om pe care trebuie sa-l iubesti si sa-l respecti. Nu te mai intereseaza in rest ce face el in particular...este treaba lui. Opreste ritualul despartirii banale, cu acest sentiment minunat.
Fiti prezenti alaturi de el doar cu sufletul rugandu-va sa-i mearga bine, sa fie fericit, sa poata depasi tot ce s-a abatut asupra lui. Capacitatea de a pune frana pe mersul prea repede al vietii consta in capacitatea noastra de a vedea si de a ne concentra pe ceea ce avem prin preajma si pe ceea ce a fost frumos.
Nu neglijati natura! Nu intoarceti privirea cand afara ploua, ninge, tuna, fulgera...ci traiti cu intensitate maxima momentul acesta daruit din cer.
Daca sunteti "prezent" doar pentru ea, el, observati bine cum acest mister nu poate disparea niciodata. Picatura de ploaie ce se prelinge de pe pervazul ferestrei, inaineaza nu se mai poate intoarce inapoi de unde a cazut...si va disparea. Oare viata noastra nu este tot o picatura de ploaie?, alunecand cateodata pe un parcurs nestiut?
Nu trebuie sa filozofam acum, totul, dar concentrarea pe amanuntele unor lucruri care ne inconjoara, prezenta noastra constienta fata de ele, este un exercitiu nu doar util, de temporizare a vietii, ci si un mod de a trai creator.
Oare ce fac poetii? Nu transfigureaza realitatea, pentru a-i afla intelesul? Pentru ei este felul cel mai fericit de a putea trai fericiti. Asa este si cu magia atingerilor. Avem nenumarate prilejuri sa ne atingem prin contact corporal, dar cel mai des ezitam acest lucru sensibil...oare de ce? Am fost lasati de izbeliste de la o varsta frageda sau am avut un esec in casnicie, ori ne-au absorbit prea mult munca, indatoririle familiale, neglijindu-le pe noi total.
Desi stim cat bine fac, noi devenim din ce in ce mai reci, fara sa constientizam ca de fapt este un sentiment de protectie , de caldura pentru organismul nostru.
Spun unii cercetatori ca, femeile care merg dupa cumparaturi... si daca tin mai mult timp un obiect in mana, analizandu-l cu mare atentie, in final il si cumpara.
Asa se intampla si cu barbatii care iubesc cu patima o femeie...pana la urma reusesc sa o cucereasca de tot. Intodeauna am simtit raceala sau caldura transmisa de o persoana, indiferent cat de departe este ea. Ce trebuie sa faci in aeasta situatie? Sa te retragi cu fruntea-n sus..si sa mergi mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu