Sunt muzica şi poezia...

De ce oare eu m-am cuibărit,
În cuvântul cel neliniştit?
Sunt fir de viaţă şi de cânt,
Iubesc suflet pierdut, ce încă îl alint.

Când tu mă chemi cu glasul  trist şi stins,
Eu  mă ridic şi spun în gând, că am învins!
Te văd în vorba ce m-a mângâiat..
În muzica ce tare m-a mai tulburat.

Acum eu mă întorc în cântecul dintâi
Dorinţa ta a fost: rămâi, rămâi, rămâi..
În dorurile ce noi le-am adunat
În amintirile ce sunt de neuitat!