E ceea ce a vrut sa fie;
Un fir de iarba vie,
Poate o floare de papadie,
Si lumea cand ea moare
Sa nu afle, sa nu stie.
Pe varful unor maluri
Si intre ceruri, si intre valuri
Iubita ea sa fie de-un necunoscut
Sa uite-apoi ca tineretea i-a trecut.
Nalta e stanca, marea-i adanca!
Dar floricica nu se arunca
Ea vrea candoare, vrea sarutare
Oameni fiti buni, iubiti-va tare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu