Sfoara de fum

Ați auzit de această poveste vreodată? O să vi se pară o poveste inventată de Măriuca, dar nu este asa. Chiar este o poveste adevarata. Nici mie nu-mi venea să cred, că poate exista o asemenea poveste...dar m-am convins, cand am fost nevoită să studiez pentru lucrarea de grad.
Asemeni personajului din această poveste..am trecut si eu prin mai multe incercări. Am plecat intr-o scurtă calatorie pentru a descoperi pe cel ce mă iubeste...l-am aflat și marturisesc sincer ca am fost cea mai fericită femeie. Multumesc prințului întălnit pentru tot ce mi-a dăruit, poate din tot sufletul. A fost o cale de renastere si îmbogățire sufletească.
Care este rețeta fericirii eterne, nimeni nu o va afla vreodată. O stare curioasa, in această poveste, in care eroul evită să înfrunte un anumit aspect al realitații, sau toata realitatea la un loc. De aceea, el se arată oricând gata să-și agraveze pozitia în existență, făcând acest lucru chiar cu o senzație de eliberare placută. Iertarea nefiind posibilă, el se pedepseste singur ca să se răscumpere pentru o vină de cele mai multe ori imaginară. Nu intodeauna conflictul de idei e cauza nefericirii oamenilor, ci este ceva inexplicabil. Tot așa cum sfoara de fum va ramâne invizibilă, tot așa iubirea dintre doi oameni va ramîne indescifrabilă. Va rog să cautați povestea aceasta caci există cu adevărat.

Cateva plante miraculoase

Auzim tot mai des că plantele naturale fac multe minuni. In psihoterapia modernă, depresia, la fel ca și alte tulburări emotionale, nu mai este privita ca un inamic, care trebuie starpit cu orice preț și cu orice mijloace. Nu, depresia este considerată mai degrabă un semnal de alarmă, prin care psihicul nostru ne atrage atenția că ceva trebuie schimbat in viața noastră. Poate că trebuie sa ne înoim, să ne transformăm, pentru a putea merge mai departe. Ca atare, această afectiune nu este un inamic în sine, ci mai degrabă o lecție de viața, care-în măsura în care este înteleasă și depăsită-ne va face mult mai buni, mai compleți și aparent paradoxal, puțin mai fericiti decât inainte, cand ne consideram sănătoși. Astfel, tot mai mulți psihologi sunt de părere că medicamentele singure nu pot fi leacul depresiei, ele sunt capabile doar să atenueze suferinta, nu sa o și stârpească de tot. Oricât de greu este de crezut, orice tip de depresie, de la cea a persoanei care a ramas fara serviciu, la cea produsă de singurătate, de îmbătrănire, de boală sau de o decepție sentimentală, ascunde in ea, de fapt, un sănbure de fericire, de echilibru interior care se vrea, se cere imperios descoperit.Pentru a ajunge însă la aceste descoperiri interioare, este necesar să apelăm la câteva ajutoare, pe care le vom cunoaște in continuare.
Plantele sunt primul și cel mai la îndemână remediu contra depresiei. Efectul lor este uimitor de de puternic, mai ales pe termen mediu, ele fiind capabile să ne reducă suferința psihică și să ne dea astfel răgazul de a aborda și alte terapii....rugaciunea, respiratia, cura de teren.
Sunatoarea( Hy-pericum perforatum)- peste o sută de studii arată ca se ameliorează starea emoțională , eliminând starea de tristețe, de astenie, înviorează mintea si psihicul, elimină tulburarile de somn, mărește tonusul interior. Se face o cură de o lună cu capsule ce conțin extract si pulbere de sunătoare. Cate 2 capsule pe zi pauză 21 de zile.
O alta planta este Passiflora( Passiflora-incarnata)- este o plantă exotică, adusă din Amerca de Sud, unde florile sale sunt folosite în mod tradițional pentru efectele lor de echilibrare emoțională. Are o actiune blândă, dar puternică, principiile sale active influiențând un centru nervos de la nivelul creerului, centru responsabil de inducerea stărilor de relaxare. Este poate cel mai bun remediu în tratarea tulburărilor anxios-depresive, fiind eficientă și în alte afecțiuni. Aceste doua plante luate in cantitate moderată nu afectează spre deosebire de restul medicamentelor - capacitatea de concentrare si nici coordonarea motorie. Se gaseste la magazinele cu plante naturiste, sub forma de capsule din care se iau cate 2-3 pe zi.
Laptisorul de matcă face minuni , dă efecte rapide si femeilor care au un deficit de extrogen în organism. Astfel echilibrează si deficitul de calciu si magneziu . Zilnic consumat in amestec cu miere si propolis vindecă cancerul. Se consumă câte 2-3 lingurițe pe zi, timp de 45 de zile. Se face apoi o pauză de 2 săptămâni si se reia cura. Vă doresc însănătoșire grabnică!

Fericire, nu poate fi fară suspine

Ma simt o ființă în siguranță dacă am divorțat? Poate acum stiu ce vreau, stiu ce simt și poate nu-mi doresc decat un minim de siguranță langă persoana pe care inima mea a ales-o. Pot să spun ca radiez de fericire dar nu fară suspine. Mi-aș dori mult să-mi schimb puțin fizicul si poate o voi face, doar de dragul acestui om bun. Nu regret nimic, chiar dacă trecutul o să mă bântuie încă mult timp. Nu știu de ce aceste amintiri urâte sunt uneori mult mai puternice decât
sentimentele curate sau viața mea. Oare durerea este mai presus decat fericirea?
Oricum , nu mai există cale de întoarcere către ceea ce am fost sau as fi dorit sa fiu. Cu toate acestea mă consider încă o persoană destul de răzbătătoare , capabilă să mai iubesc si să ofer unei persoane dragi tot ce el îsi dorește. Este un barbat ce mi-a oferit din puținul lui tot ce eu mi-am dorit. Nu cred ca oboseala lui nu-i va fi rasplătită asa după cum el isi dorește.
”Casnicia si maternitatea nu aduc decat bine în viața unui om. De ce iubesc eu copiii? Viața aceasta reprezintă pentru mine pacea sufletească, familia, ocrotirea.

Destinul omului

Personal, cred ca destinul omului este lăsat de la DUMNEZEU. Niciodată sa nu spui niciodată...chiar nu am crezut, ca voi întalnî un om atat de bun si corect. În viata aceasta atât de bulversată, e greu de găsit un suflet ca al lui. Nu știu ce va urma...dar după atâțea ani de așteptări, de văduvie mai bine zis, e greu de crezut că mă pot bucura de un asemenea respect. Este ciudat să mă gândesc că îmi va fi bine mereu cu el, dar voi încerca din toate puterile mele să-l pastrez în suflet asa după cum l-am cunoscut (cu bune si rele)....nimeni nu poate fi perfect...caci perfecțiune nu exista, dar acolo unde este putină atracție si înțelegere , există si iubirea, pe care mulți o iau în derâdere.
Oare ce viață vom construi împreună? Mai avem timp sa recuperăm tot ce am pierdut?
Planuri sunt multe...dar si obstacole multe vor exista...vreau să pastrez intact tot ce a fost frumos. Se pare ca vor mai curge multe lacrimi si suspine, degeaba mi-a aparut in coltul ochiului o licarire..a fost cred doar de moment.
A ajutat in viață mai multe femei....si ce a castigat? cu ce s-a ales? macar cu recunostința ...dar oare este de ajuns pentru anii lui? Cu puțin noroc daruit de cel de sus, poate acum nu va ramane doar cu atât. A trecut prin multe greutați ca si mine..îl înțeleg prin ce trece el acum, nu-mi va fi usor stiu bine, dar vreau sa ne ajutăm reciproc...atăt cat se va mai putea.
Daca aș avea acum o sumă mare de bani...stiți ce aș face cu ei? Aș construi multe adăposturi pentru mamele bune, ce sunt nevoite sa fugă împreună cu pruncii lor, din cauza violenței bărbaților.
Poate e un plan ambițios, dar astfel de femei, ar trebui sa aibă astfel de adăposturi si așa s-ar salva de la moarte multe veți nevinovate.

De ce nu avem timp pentru toate?

Viata aceasta , nu-i decat o frunza-n vant....cand tu crezi ca e mai bine....atunci rade ea de tine. Nu avem timp chiar pentru toate..dar atat cat se poate, e bine sa te bucuri din plin. Am dorit sa nu raman doar o pagina ingalbenita de toate grijile acestei vieti si poate intr-o oarecare masura am reusit. Drumul in viata ti-l alegi singur, asa dupa cum ti-l alegi si pe cel cu care doresti sa convetuiesti. Ce poti sa mai faci la aceasta varsta? Daca as avea o reteta speciala , as trimite-o fiecarei femei, din dorinta de a trai cat mai bine...."fericire si iubire", doua splendide cuvinte. De muncit am muncit toata viata.....de distrat mult mai putin....acum vreau sa renasc din propria-mi cenusa. Viata mea a fost, o viata mult prea mica arzand egal si tihnit ca o lampa cu focul discret coborat. Astazi vreau sa daruiesc unui om bun totul.....chiar daca nu mai avem timp pentru toate....expierenta sexuala nu hotaraste totul...ci noi vom hotara totul.
Cand esti tanar, mereu ti-e frica de ceva..mai ales ti-e frica sa nu ti se inchida o poarta, sa nu mai poti fi liber...ca si cum ea trebuie sa fie mereu in fata si nu in noi....oare de ce trebuie sa ne temem de aceasta libertate? Mereu , omul traieste obsedat de aceasta frica"complexul de inchidere a portii".
La batranete toti oamenii se grabesc sa traiasca din plin viata ca niste elevi invoiti de la internat si care stiu ca la o anumita ora poarta internatului se va inchide.

Dragoste de la distanta..sau este ceva mai mult?

Totul s-a petrecut asa dupa cum eu mi-am dorit...mai ales ca aceste momente le-am asteptat de multi ani. Acum am ales cu sufletul si cred ca nu m-am dezamagit. In aceasta relatie , doresc sa fiu pe deplin multumita. Acum nu mai pot interveni nici socrii, nici surorile, nici alte rude ce mi-au dorit mie raul. Sa stai si sa suferi intr-o relatie ce nu merge....e ca si o frectie la piciorul de lemn. Ce mult mi-as dori ca aceste clipe minunate sa nu dispara, dar stim prea bine cu totii ce se intampla intr-o casnicie. Poate a fost un ghinion mare cand am ales sa ma casatoresc, doar de dragul parintilor. Dorinta mea a fost alta...cea de a canta muzica populara si de a ajunge sa particip la Concursul "Floarea din Gradina". Aceasta dorinta nu mi s-a implinit, deoarece au venit prea repede doua flori in gradina mea...flori de care trebuia sa ma ocup personal.
Acum am intalnit un om , care ma va ajuta pe parcurs sa-mi indeplinesc acest frumos vis, spulberat candva , de cineva. Imi pun toate sperantele in aceasta persoana delicata, onesta si ma voi ruga ca Dumnezeu sa-l ajute si sa ne ajute sa fim sanatosi. Intodeauna am simtit ca cineva acolo sus ma iubeste, sper din tot sufletul sa nu cunosc dezamagirea in aceasta dragoste , chiar daca o perioada va fi doar de la distanta. Doresc ca acest om sa-mi schimbe "sufletul ranit "cu acest vis neimplinit...."dorinta de a canta" . Vocea o mai am inca buna si prin incurajarea si ajutorul ce-l voi avea de la aceasta persoana, doresc sa ramana ceva frumos in urma mea...atat imi mai doresc de la viata. Am cautat ca alinarea sufleteasca s-o gasesc in bratele acestui om bun..si cred ca acest om pana acum nu m-a dezamagit.....se va vedea pe parcurs??
Avem de impartit impreuna si bucurii dar si tristeti, referitor la membrii familiei ce le-am avut. Cu multa rabdare, cu multa chibzuinta, cu calm si iubire speram ca le vom trece pe toate.
Este ceva salbatic sa ceri cuiva sa te iubeasca doar pe tine si sa uite de trecut imediat...dar nimic nu-i batut in cuie, de aceea eu cred ca timpul le va rezolva pe toate. Deocamdata ne intelegem perfect si cred cu tarie ca trebuie sa ascultam de sfatul ratiunii si sa ne comportam cat mai natural unul cu celalalt. Nu suntem doua obiecte, ce le putem muta unde vrem noi, ci doi oameni destul de maturi, ce-si doresc ca viata lor sa decurga frumos printr-o traire personala si nu una artificiala. Sensibilitatea cuvintelor conteaza foarte mult...dar nu numai...voi incerca sa fiu din nou acea fiinta sensibila din anii tineretii si ma voi schimba doar de dragul acestui om .