Tinereţe, floare rară....

De fiecare dată, ne aducem aminte de anii tinereţii, ca după un paradis pierdut în negura timpului. Fiecare dintre noi tânjim după ceva drag, nerealizat la momentul acela, când ni se părea la toţi că plutim de fericire. În tinereţe, când stările sufleteşti sunt vii şi multe, timpul trece plăcut şi încet, aşa că, privind îndărăt la o distanţă de câţiva ani, îţi pare o eternitate. La bătrâneţe, când stările sufleteşti nu mai sunt vii şi se rarifică, timpul trece anevoie şi totuşi atât de repede încât, privind înapoi, lucrurile de acum zece ani îţi par că s-au petrecut ieri. Aşadar natura, părtinitoare cu tinereţea şi ostilă bătrâneţei, îi ia acesteia locul, şi-i dă celeilalte totul!

BUCURAŢI-VĂ ŞI IUBIŢI-VĂ MULT! NU VE-ŢI SIMŢI CUM TRECE TIMPUL

Dacă tu ai vrea, ai putea

Dacă tu ai vrea, i-ai da sufletului meu

Cu dragostea ta, credinţa pe care mi-am pierdut-o eu.

Îmi lipseşti acum şi inima suferă pentru tine,

Ce aş putea să fac , să te aduc aproape de mine?

Nu-mi este uşor s-o iau, iar de la început,

Pentru noi, tinereţea cea frumoasă a trecut.

Am să încerc timid dar sigur să te invit în viaţa mea,

Tu eşti pentru mine astăzi, cea mai luminoasă stea.

Astăzi am fost în Copou

O zi frumoasă şi obişnuită, aşa cum au fost şi celelalte de până acum. Am aşteptat cu sufletul la gură să vină mulţime de copii, ca în ceilalţi ani. Şi surpriză mare...au aparut nişte mafioţi care şi-au atârnat la gât cate o eşarfă mov...şi au ţinut un discurs destul de jenant, după care au depus câte o floare la statuie. Se vedea pe chipul lor de hoţi, cât suflet au pentru acest mare poet...M. EMINESCU. Ceilalţi se aflau în Piaţa Unirii..la miting...ruşine lor....organizatorilor ce au dat bir cu fugiţii....frica de cei de sus, şi nu ceea ce simţim cu adevărat, o să ne strivească şi ce a mai rămas bun în noi...omenia.
Această făţarnicie nu o voi uita niciodată....razvrătită pe aceşti mafioţi, am plecat..veselia imi pierise de pe faţă. Nu am ajuns prea departe..când un gând imi trecuse prin scafârlie. M-am întors şi nervoasă cum eram, am rugat-o pe nepoţica, Georgiana, să recite toate poeziile de M.E. Atunci s-au adunat toţi ceilalţi admiratori..care au aplaudat-o şi filmat-o. Am plecat apoi spre casă mulţumită. Aşa a mai trecut o zi din viaţa noastră...dar pe aceasta chiar nu o voi uita niciodată.
Când te gândeşti că cele mai sublime strigăte ale poeziei sunt exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o altă celulă, nu poţi să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instictul cel „atat de van”. Acest mare poet va rămâne pentru multă vreme „LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI”.

Curajul înseamnă un pas înainte şi nu înapoi

Toţi am trecut prin multe greutăţi. Curajul este cel ce te impulsionează să mai încerci odată şi încă odată. Creşterea pe care ai primit-o în copilărie, îti dă curajul să treci peste multe rele din partea celor bine intenţionaţi. Compoziţia mea(plămădeala) este compusă din sentimentul datoriei, din iubire şi din solidaritate pentru cei aflaţi in greutăţi mai mari decât ale mele. Ce am bun în caracterul meu cred că de acolo mi se trage. Mama va fi icoana vie pentru mine. Un om care umblă drept prin natură lui, nu oboseşte niciodată;unul care se piteşte după alţii, trebuie să se gândească în fiecare moment să stea drept. Dar îndată ce şi-a văzut sacii în căruţă şi uită cine l-a ajutat, umblă din nou ghebos. Am învăţat multe şi de la persoana pe care eu am reuşit să o cunosc anul acesta...şi cu care am împarţit şi binele şi răul. O perioadă scurtă dar sănătoasă. Nu aş putea vreodată să-l las la greu. Mai sunt multe de lamurit ..dar sentimentele mele pentru această persoană n-o să mi le schimbe nimeni. Cine a trăit înconjurat de o familie îl va înţelege,..fără a i se reproşa ceva. A-ţi sacrifica sănătatea pentru acea familie, numai ca să le fie lor bine şi ţie puţin mai rău înseamnă ceva. Aceste lucruri au dat sufletului meu un ton veşnic de a-l înţelege, de melancolie, nostalgie şi multă iubire. Dacă eu nu aş fi trecut prin situaţii asemănătoare, dacă aş fi trăit doar în puf...poate nu l-aş fi înţeles niciodată. Cauze sunt multe, care te pot descuraja să nu mai faci un pas înainte, dar unii au suferit mult mai multe decât noi şi n-au facut pasul înapoi. Toţi murim într-o zi.....şi ce luăm cu noi?
Baudelaire spunea în una din poeziile sale aşa:„Am mai multe amintiri
Decât dacă aş avea
O mie de ani....”

Ziua de 13- zi cu ghinion sau noroc?

Sunt oameni pentru care viaţa este uneori insuportabilă...oare de ce?Unii concep viaţa ca un râu, în voia caruia nu ai decât să te laşi dus de val, ca să ajungi la ţărmuri înflorite. Alţii o concep ca un curent, în susul căîruia trebuie să înoţi voiniceşte cu speranţa îndoielnică de a ajunge la un mal aspru, unde să-ţi poţi odihni capul obosit de alte persoane(amintrile). Aceste amintiri vin mereu..când crezi că e puţin mai bine cu persoana pe care ai întâlnit-o ca să te ajute. Cine oare este vinovat de această muzică ce vine de undeva de dincolo de orizont?
O femeie se simte măgulită când e iubită de un bărbat, dar bărbatul este mai puţin încântat, deşi iţi cere doar să-l iubeşti cu patimă. Multe femei cred în superstiţii, vrăjitorie sau în bunul D-zeu.
Barbaţii cred mai puţin...dar nu sunt excluşi total din această categorie. De cele mai multe ori un bărbat nu iubeşte o femeie pentru că are calităţi, ci are calităţi pentru că tu o iubeşti. Nimic nu este mai deosebit de bărbat decât femeia, fiindcă tot ce este în natură e numai altfel decât bărbatul, pe când femeia e contrariul lui. Diferenţa dintre o femeie de lux şi una gospodină este mare...care este? ...o ştiu doar barbaţii rafinaţi. De cele mai multe ori nu recunosc că-şi cheltuiesc toate economiile doar cu ele...of..of..dacă i se reproşează ceva se apără cum ştiu mai bine.
Oamenii în general nu preferă minciuna adevărului ci le utilizează pe amândouă fără nici o preferinţă...după cum are nevoie. Atitudinea ironică în faţa vieţii este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viaţa.
Sunt bărbaţi care nu pot cuceri o femeie, decât dacă se prezintă singuri la concurs şi nu o pot pastra decât dacă nu se iveşte un concurent Asemenea bărbaţi în realitate sunt interimari, niciodată titulari. Gândeşte-te că şi tu acela care insulţi femeia pe care spui că o iubeşti, că într-o zi sau alta vei sta cu mâinile pe piept şi lumânarile la cap. Bărbaţii sunt cei care se tem mai tare de moarte decât femeile...şi ştiţi de ce?...pentru că ei sunt elementul activ în creearea vieţii. Cu cât un bărbat şi o femeie se iubesc mai mult, cu atât se împuţinează între ei secretele corpului şi, din cauza suspiciunilor, se tot îmulţesc secretele sufletului lor. Batrăneţea e carne veche, inestetică, impură..e oare o ruşine?sau doar restul unui organism învins de natură? Dar moartea ce este? tot o supremă ruşine? sau definitiva victorie a naturii? Acceptă bărbatul sau femeia aşa cum este...sufletul contează să-ţi rămână mereu tânăr şi nealterat...deşi, cineva mi-a spus odată că nu prea are ce face cu sufletul. În viaţă, de foarte puţine ori ştii de dinainte ce ai de făcut şi ce ai de vorbit, şi mai niciodată ce ai să simţi şi ce să gândeşti. Omul va găsi întodeauna inconştient motive înalte pentru acţiunile sale egoiste.

Viaţa, nu-i decăt o luptă

Astăzi este o zi mare
La ortodocşi în calendare.
Sfântul IOAN BOTEZĂTORUL,
A botezat şi iubit intreg poporul.

Am să fac astăzi două urări importante, unor oameni deosebiţi, ce merită aprecierea mea. Una pentru ginerele meu din GRECIA , ce astăzi implineşte o frumoasă vârstă, şi una omului de lângă mine, ce poartă acest frumos nume. Omul acesta mi-a demonstrat prin fapte şi nu doar prin vorbe(ca alţii) cât de mult mă iubeşte.
Am să le doresc din tot sufletul să fie mereu fericiţi şi sănătoşi lângă fiinţele ce le-au ales şi să nu se lase niciodată rapuşi de greutătile vieţii.
„VIAŢA, NU-I DECÂT MEREU O LUPTĂ, LUPTĂ ŞI VEI CÂŞTIGA!”