Erau doi calatori care, osteniti de truda drumului, au facut un popas. Si au vazut ca mai aveau de strabatut inca pe atata cale cata facusera pana la locul popasului. Unul dintre ei a spus cu obida:
- Si cand te gandesti ca mai avem inca pe atata truda de mers....
Dar celalalt a spus si el:
- Draga prietene, eu vad ca s-a dus aproape jumatate din osteneala drumului pe care-l avem de facut!
In fata primului calator se afla, asadar, numai ingrijorarea pentru drumul pe care-l mai avea de parcurs; despre acesta se spune ca este pesimist. Cel de-al doilea calator, pentru care realizarea obtinuta inseamna bucurie si, totodata, sursa de incredere pentru a face fata solicitarilor care urmau, este un optimist.
Optimismul este increzator in tot ceea ce face dar mai ales in fortele sale, ale copiilor, ale parintilor, ale colectivului in care lucreaza,ale prietenilor devotati; fiind mereu un invingator, o persoana care porneste la drum cu mult avant si nu se lasa doborat de obstacolele ce-i vor sta in cale.
Nu vom putea niciodata sa mergem de la ceea ce este dorit la obligatie...ar fi o crima!
Caracterul obligatiei ar violenta intr-o zi dorinta....si ar fi pacat sa ramanem doar cu obligatia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu