Hristos a inviat!!

Am fost plecata in Grecia,
O tara minunata-n toate,
Dar Pastele,nicicand nu-l voi uita...
Aici la noi e altfel si la oras si-n sate.

Sunt cu sufletu-mpacata,
Copiii eu i-am vazut,
Dar niciodata nu pot inlocui,
Aceasata tara minunata!

Suntem saraci, o stiu prea bine...
Dar inima mi-e plina, doar de bucurie,
Fericirea va fi doar aici langa tine,
Doar inimioara mea trista, azi o stie.

Sunt pasare cu suflet calator...
Astazi de tine imi este tare dor.
In lumea ta, totul ma infioara iara,
Vreau sa ma iubesti, asa ca prima oara.

Ce este dragostea?

Dragostea divina, sfanta,
E cand adanc te daruiesti
Celui ce in cer, exista
Si peste veacuri..aceeasi esti.

El in cer pe toti ne-asteapta,
Toti cu sufletul, curat
Noi sa mai urcam o treapta
Catre sufletul lui drag.

Dragostea divina, sfanta
De cel rau m-a aparat,
Cum sa spun ca nu exista,
Cand in suflet mi-a intrat.

Ca o fiinta urmarita,
Eu mereu lovita-eram
Isus m-a scapat de moarte,
Peste rani a pus balsam.

Dragostea, divina, sfanta,
Mi-ai iertat orice pacat,
Voi canta de fericire,
Toata viata, ne-ncetat.

Iubirea exista?

Cobor si ma ridic doar prin iubire,
Hai, vino , mai stai la mine fericire!
Un strop de dragoste de ai
Tu fericire nu poti pleca asa..., tu stai.

Ma-nchin in fiecare zi doar prin iubire,
Nu vreau sa fie, o vorba-n vant sau risipire?
De timp pierdut, de dor aprins,
Nu vreau sa cred ca maine ea s-a stins.

Purtam cu grija-n suflet dorul greu...
De tot ce-a fost frumos, n-avem pareri de rau...
Cu dragoste te-ai daruit cuvantului rascolitor,
Eu voi ramane, tu vei ramane mereu nemuritor.

Iubirea deci exista?O intrebare poate optimista,
Pentru cei ce inca se iubesc, traiesc si canta.
Coboara azi iubirea-mi toata intr-un vers
Ce-a izvorat din doua suflete stinghere-n Univers.

Dor de fericire...

Curg ganduri multe pe ape, pe vai adanci...
Tu omule s-o iei in brate,
si fugi cu ea pe stanci.
Sa nu vorbim de ea numai in soapte...,
Chemati dintr-un adanc de noapte...
Vorbesc astazi de fericire?
Da vorbesc...este astazi in mine
si intr-un strop de iubire,
Ce a venit cand viata-mi grea..
De tot ce e frumos ma-ndeparta....

Aprilie

La ce eu ,oare, sa mai sper?
Aprilie, o luna..ca toate celelalte de pe cer.
Si o sa-i fie teama..de tot trecutul meu?
Si-o sa regreti si tu trecutul tau?
De mult ma urmareste-un vis
Spre tine Doamne, mi-e raiul iar deschis?
Tu omule, ce-ai stat la pieptul meu
Vrei sa ma musti ca sarpele cel rau?
Oare sufletul nu ti-e deajuns...?
O raza de soare in suflet mi-a patruns.
In toate e o vreme amestecata..
Dar  persoana mea, nu mi-e  patata,
Am cautat un suflet la fel de iubitor,
Ah! Doamne, madularele iarasi ma dor.
Ma scol, mananc...scriu, ma plimb, mananc..
Vreau sa traiesc, putin mai bine, dar iarasi plang.

Repetitie pentru rai

An de an,  traim aceeasi minune dumnezeiasca. Reinvierea si betia florilor de primavara. Cineva le deschide poarta si ele dau navala in lume,  prin toate punctele cardinale. Sa le inveti numele lor,  ti-ar trebui zeci de ani,  iar sa le descrii culorile si mireasma,   ti-ar trebui o viata si parca tot nu te-ai satura....Cel mai bine este sa taci,  sa te bucuri si sa intelegi ca fiecare minune de pe pamant are rolul ei bine definit.  O minune de la Dumnezeu. Toate florile redau iubirea,  care ar trebui sa existe intre oameni.
Acestea sunt o parte din darurile vietii ,  pe care noi le primim zi de zi,  dar pe langa care trecem adesea,  ca niste orbi... si nu stim sa le pretuim.
Ce frumos ar fi sa le pretuim la timp,  cat ne mai sunt la indemana,  acum,  in primavara aceasta, inainte de a fi prea tarziu. Timpul zboara , ca si-o pasare calatoare, nu stim maine ce va mai fi cu noi, de aceea sa ne bucuram mult de tot ce ne e dat, fara a cere in schimb ceva.
Inainte ca boala , batranetea, tristerile, sa ne indeparteze de ele, facandu-ne, astfel, sa le intelegem pretul lor adevarat. E nevoie uneori doar sa intoarcem putin capul , pentru ca pe marginea strazii sau a unui drumeag prafuit sau dincolo de gardul unei gradini,  sa vedem cum florile lunii aprilie ne asteapta- nu doar sa le admiram doar frumusetea-, ci si sa le imbratisam, intovarasim bucuria ca impart, alaturi de noi,  lumina unei zile insorite de primavara. Deci in fiecare zi sa fie o repetitie pentru acest rai minunat.  In tot ce ne inconjoara e o farama de dragoste,  de iubire,  daruita de la cel de sus-Dumnezeu.

Cei mai iubiti dintre pamanteni

In anul acesta, cea de a doua luna a inceput cu un miracol crestin:Invierea, semnul acesta este semnul inoirii sufletesti si morale, dar si al biruintei supreme a iubirii lui Cristos pentru noi.
Toata viata lui Isus, a fost un dar de iubire prin fapte si cuvinte. Un drum dramatic, plin cu suferinte, urcand drumul spre Golgota, nu l-a determinat sa renunte.... ci s-a jertfit pentru noi, pamantenii. Ne-a dat la toti de inteles, o lectie de morala crestina, ca viata oricat ar fi de grea, trebuie s-o invingem pana la capat.
Ca sa fii cu adevarat fericit pana la capat, trebuie sa vrei si sa stii sa te daruiesti, sa te inconjori de fiinte iubite, de familie, de prieteni, de plante si animale.
Zilnic noi simtim cum ne fuge pamantul de sub picioare...dar cei mai utili se simt oamenii care stiu sa iubeasca cu adevarat.Iubirea este o necesitate permanenta ca si apa, aerul, hrana. Ce sens ar avea aceasta iubire sa fie doar pentru tine?
Isus Hristos a iubit intreaga omenire, deci sa il urmam si noi. S-a dovedit ca cei ce iubesc si stiu sa o pastreze, traiesc mult mai mult fata de ceilalti. Afectiunea, compasiunea, si prietenia actioneaza ca un veritabil regulator al tuturor emotiilor si starilor sufletesti.
In zilele noastre, asa de zbuciumate, asa de pline de ura si egoism, iubirea a devenit un mijloc de supravetuire. Dar ca sa te incarci cu iubire multa trebuie sa uiti tot ce a fost trist, murdar, in viata ta. Sa inveti apoi sa fii mai tolerant, sa comunici bland si senin cu cei ce te inconjoara, sa fii mult mai prezent in viata lor, si sa fii mult mai atenta la dorintele lor.
O afectiune bazata pe sentimente curate, pe respectul reciproc, este ca o binecuvantare de la cel de sus. Daca ne-am gandi mult mai des la acest adevar, atunci am afla ca toti oamenii suntem facuti din aceeasi plamada, ca purtam acelasi tipar divin. Si numai astfel lumea din jurul nostru ar putea deveni mult mai fierbinte si gesturile noastre de bunatate ar fi mult mai dese.
Miracolul cristic pe care l-am celebrat la inceput de aprilie se dovedeste
atotputernic; numai prin marea taina a lumii care este iubirea. Iubeste si asa poti fi, la randu-ti iubit.

Munca sa o pretuiesti

Orice meserie, are frumusetea ei, se stie!
De esti bun mestesugar, croitor, zidar...
Totul se invata inca din copilarie
Si vremea n-o pierzi in zadar.

Munca, numai ea ne-nvata
Sa traim cu-adevarat,
Esti stimat de-o lume-ntreaga,
Munca-ti incununeaza fruntea
cu sarutul ei curat.

Cat de greu mi-o fi mereu,
O sa merg inaite cu frunte-mi ridicata,
Si-o sa ma rog la Dumnezeu,
Sa-mi dea rabdare, si-o minte luminata.

Cantecul lucrului frumos

Celui ce munceste
Harnic si voios
Ii va fi rasplata
Lucrul cel frumos.
Dar cere staruinta
Lucru migalos
Munca, iscusinta,
Lucru cel frumos.
Dar prin vrednicie
Poti fi de folos
Si-ti da bucurie
Lucru cel frumos.

Paradisul pierdut

Azi am trecut s-o vad instrainata,
Si vesteda-n creer, pajistea noastra de aur,
Nu cred sa fi fost doar eu vinovata,
Pacat de-acest minunat tezaur....

Bat vanturi de sus, bat iarasi line,
Cartea lor s-a inchis,ursita de-o soarta
Ingadue-mi Doamne, sa mai stau cu el cu tine
Pasii spre tot ce-i frumos mi-i poarta.

Cu mana cea dreapta ridicata spre tine,
Veghez iarasi spre tot ce ma-nconjoara
Fa Doamne, pe lume din nou o minune,
Nimic rau in lumea aceasta sa nu-mi para.....

Din lut am renascut, insa mi-e sete,
As vrea sa ma revars iar in tinerete,
Sa urc si sa cobor in trepte..
Iar dragostea de viata din nou sa ma rasfete.

Mai am un dor..sa beau din apa vietii
Fara regrete si tristeti, tinandu-ma de zidul tineretii.
Un zid de flori in care-am pus iubire si speranta
Din lut si scrum am renascut, vreau sa ma-ntorc la tine, viata.

Era o fata simpla

Venise de pe-un drum de tara,
Ea o fata simpla,intr-o bluza-albastra.
Crezuse sarmana ca va fi pe veci,
educatoarea lor si-a noastra.
Dar n-a fost asa,cum si-a dorit..
Trecura multe veri si toamne,
De chin , de zbucium pana cand,
Gasise alinarea in taina cartii.
Voia sarmana ca sa para mereu ce nu era,
Cauta ceva ce nu a gasit in cel de langa ea.
Si intr-o zi se hotara sa plece de acasa,
Ea fata simpla, venita de la tara,
intr-o bluzita-albastra.
Cu toti copiii..si cu el, am vrut s-alung
lacrima mea amara.
Eu o fata simpla, si neincrezatoare, de la tara.
Cu ei am stat in serile pustii, in sezatori,
Cu ei am sadit ale mele ganduri, alti pomisori.
Poate in ochisorii lor voi ramane,
doar o melodie, o floare,un zambet,o poezie.
Ma vor pastra oare cu drag in inimile lor?
Doamne, nu ma lasa de dorul lor, ca sa mor!

Care ar trebui sa fie relatia dintre sot si sotie?

Sotul este capul unei familii, deoarece este barbat, si pentru ca este chipul lui Hristos. Dar ce ne facem daca noi nu putem vedea in acel chip, iubirea nemarginita, devotata, loaiala, iubirea care sa mangaie, sa apere, sa hraneasca, sa educe familia sa? Atunci este prea facil pentru acesta, sa creada ca are drepturi asupra sotiei si asupra copiilor sai. Daca el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu-i este dator cu nici un respect, cu nici o ascultare.
Vedeti cum sotul care isi insala sotia, si o indeparteaza de cuibul sau, nu poate avea nici un drept asupra ei. Daca nu exista o dragoste reciproca, ce reprezinta dragostea jertfelnica, eroica pana la moarte, atunci casnicia se destrama. Barbatul poate sa devina barbat adevarat,imparat al familiei, atata timp cat stie sa respecte ceea ce a cucerit. Caci de fapt ce este barbatul? Mereu un cuceritor..si daca incalca juramatul facut in fata lui D-zeu si a familiei, atunci isi mierta pe deplin soarta despartirii definitive. Int-o casnicie este nevoie de multa dragoste, afectiune, de o delicatete deosebita. Uneori poti fi sincer si devotat, si totusi in cuvintele si in faptele tale sa nu fie destul din acea tandrete care incarca doua inimi cu iubire. Iata un sfat: nu afisa intodeauna proasta dispozitie si ofensa facuta de unii prieteni, frati, colegi, nu vorbi cu manie, nu te purta urat cu famiia ta. Nici o femeie din lume nu va suferi atat de mult ca propria ta sotie din pricina cuvintelor taioase ori necugetate care ti-au scapat de pe buze. Dintre toate lucrurile de pe lume, cel mai de temut sa iti fie s-o batjocuresti si s-o lovesti. Nu poate fi ea vinovata de toate cate ti se intampla tie pe parcursul unei zile. Dragostea nu-ti poate da acest drept, deoarece cu cat sant mai stranse relatiile dintre voi, cu atat mai rau doare inima de la orice privre, ton ridicat, gest care irita.
Sotia iubitoare se bucura de orice marturie , fie ea si microscopica, ridicand-o in slavi, prin marturisirea facuta. Cuvinte care nu ar trebui sa vina niciodata din lingusire , caci si-ar da imediat seama, ci dintr-o mare
intelepciune. Fiecare sotie trebuie sa stie ca atunci cand este dezorientata sau incurcata o sa afle intodeauna un adapost in iubirea sotului ei si nu in a altuia. Trebuie sa stie ca el si numai el o va intelege, ca se va purta cu ea foarte delicat, ca isi va folosi puterea ca sa o apere, si nu ca sa suporte toate jignirile din partea lui si a rudelor. Trebuie ca ea sa nu se teama niciodata ca va veni la el ca sa caute ocrotire, mangaiere, iubire, dragoste.... si nu batjocura.
Trebuie ca mainile sotului, insuflate de dragoste, sa fie in stare sa faca orice...asa cum s-a intamplat cu acest om ce a stat zi si noapte pe calculator, numai ca sa-mi termine de scris toate poeziile mele de suflet. Oare de ce ar fi facut-o? Cine eram eu? O necunoscuta..si doar atat.
Din dragoste de ea, el va trece prin toate incercarile pe care le presupune calea credintei, a adevarului, a iubirii. Acesti oameni care fac ceva neconditionat, unul pentru celalalt, vor fi uniti prin credinta comuna in Hristos, transfigurand dragostea lor reciproca in dragoste de Dumnezeu si astfel vor fi uniti pe veci si in cer. Nu se inteleg fratii de sange intre ei, si nu stii de ce? Nu se inteleg parintii cu copiii lor..si iar nu stii de ce? Nu se intelege pana la urma cine-i vinovat pentru toate cate se intampla in lumea aceasta bulversata?
Sotul trebuie sa se sfatuiasca in toate cu sotia lui, pe toate planurile si sa aiba incredere in ea...nu sa o lase sa se descurce de una singura...si apoi sa vina doar cu reprosurile. Poate ca ea nu se pricepe atat de bine ca el la unele treburi, insa poate ca va propune multe lucruri de valoare, intru-cat intuitia feminina functioneaza adeseori mult mai repede decat logica masculina. Dar si daca sotia nu-si poate ajuta sotul in treburile lui, dragostea pentru el o face sa poarte un interes profund pentru grijile sale, si este fericita atunci cand el vrea sa-i ceara doar sfatul, si in felul acesta cei doi se apropie si mai mult.
Daca ziua a fost cu spor, ea imparte cu sotul bucuria acestuia, si daca a fost slaba, incearca de il ajuta,ca o sotie credincioasa, sa treaca peste neplaceri, il imbarbateaza...asa cum am procedat eu cu acest om necunoscut.
Exista ceva sfant in toate si care provoaca o frica evlavioasa in faptul ca sotia, casatorindu-se, i-si concentreaza toate interesele asupra celui pe care are de gand sa-i fie un sot iubitor si bun. Ea lasa tot ce are mai drag..casa copilariei, mama, tatal, bunci...si urmeaza pe acest om , crezand ca-i va fi un sprijin real in toate. De cele mai multe ori nu este decat o amagire sufleteasca, si nu dupa mult timp..rup aceasta relatie conjugala nefericita. Se recasatoreste dupa un timp cu alt barbat, care la fel vine in intampinare cu fel de fel de promisiuni desarte si atunci ce sa mai faci?
Orice tanar, tanara, poate sa mai astepte o sansa..dar noi, la ce oare sa ne mai asteptam? Femeia incearca sa-i dea sotului sau, totul..adica si inima, daca s-ar putea scoate din piept...iar el?
Macar atat sa-si asume raspunderea pentru o viata tanara, fragila, si gingasa, care i s-a daruit din tot sufletul. Sa incerce s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteasca, pana ce moartea o va baga definitiv in mormant.
Iata ce alcatuieste pentru toata viata fericirea inimii omenesti, care e in stare si de bucurii negraite, si de suferinte nemasurate si nestiute, decat de cei doi soti si Dumnezeu.