An de an, traim aceeasi minune dumnezeiasca. Reinvierea si betia florilor de primavara. Cineva le deschide poarta si ele dau navala in lume, prin toate punctele cardinale. Sa le inveti numele lor, ti-ar trebui zeci de ani, iar sa le descrii culorile si mireasma, ti-ar trebui o viata si parca tot nu te-ai satura....Cel mai bine este sa taci, sa te bucuri si sa intelegi ca fiecare minune de pe pamant are rolul ei bine definit. O minune de la Dumnezeu. Toate florile redau iubirea, care ar trebui sa existe intre oameni.
Acestea sunt o parte din darurile vietii , pe care noi le primim zi de zi, dar pe langa care trecem adesea, ca niste orbi... si nu stim sa le pretuim.
Ce frumos ar fi sa le pretuim la timp, cat ne mai sunt la indemana, acum, in primavara aceasta, inainte de a fi prea tarziu. Timpul zboara , ca si-o pasare calatoare, nu stim maine ce va mai fi cu noi, de aceea sa ne bucuram mult de tot ce ne e dat, fara a cere in schimb ceva.
Inainte ca boala , batranetea, tristerile, sa ne indeparteze de ele, facandu-ne, astfel, sa le intelegem pretul lor adevarat. E nevoie uneori doar sa intoarcem putin capul , pentru ca pe marginea strazii sau a unui drumeag prafuit sau dincolo de gardul unei gradini, sa vedem cum florile lunii aprilie ne asteapta- nu doar sa le admiram doar frumusetea-, ci si sa le imbratisam, intovarasim bucuria ca impart, alaturi de noi, lumina unei zile insorite de primavara. Deci in fiecare zi sa fie o repetitie pentru acest rai minunat. In tot ce ne inconjoara e o farama de dragoste, de iubire, daruita de la cel de sus-Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu