In van luptam cu sabia mea slaba,
Tot ma rapunea dusmanul cel uitat de mine..
Si am chemat in ajutor si-n graba,
Un om , bland si iubitor de bine.
Nebiruita arma tu om bun mi-ai dat,
Dar suferinta toata, eu nu am uitat..
Mi-ai pus in mana prastia iubirii
Dar mai presus de toate cea a daruirii.
Sa nu m-alungi in anii ce-or veni,
Si asa langa mine fericit mereu vei fi.
Sa nu ma uiti in serile-ti pustii
Si nici atunci, cand voi spune chiar prostii.
O fiinta nebiruita voi ramane-n timp
Nu vreau , prea mult ca sa ma schimb...
Dar, daca timpul poate mi-o va cere,
Ma voi schimba de dragul tau, doar din placere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu