SINGUR!!!

Este graitoare urmatoarea intamplare, care ne caracterizeaza mai mult sau mai putin:


Pelerinul: Blagosloviti , parinte..

Parintele: Domnul sa te binecuvanteze fiule...esti singur?


Pelerinul: Din pacate, da parinte , sunt singur. Oamenii, apropiati casei mele m-au parasit....


Parintele: Te-au parasit ei sau tu i-ai parasit? Si iti pare rau ca esti singur?


Pelerinul: Da, sunt singur si imi pare rau, tare rau...insa jur ca nu eu sunt de vina. Eu chiar m-am luptat sa iubesc oamenii, chiar si pe cei straini, si sunt pregatit sa ma jertfesc pentru ei, dar nu pot sa iubesc un om anume. De indata ce se aseaza cineva langa mine, ma tulbur foarte tare. Ma deranjeaza ceea ce spune, ceea ce face si nu il suport decat foarte putin timp langa mine. Sfarsesc sa fac companie doar cu mine insumi...si nu stiu de ce?


Am intodeauna cele mai bune intentii, crede-ma parinte, insa nu -i pot suporta. Aceasta este nefericirea mea cea mai mare pe acest pamant care in curand va disparea de tot...


Parintele: Dar de unde stii tu fiule ce se va intampla, daca nu poti iubi pe aproapele tau ca pe tine insu-ti? Omul se primejduieste singur din cauza propriilor minciuni si asa isi pierde pretuirea fata de el insusi si acesta este cel mai mare rau. Sfatul meu este sa nu te iubesti exagerat pe tine insuti. si sa te indreptatesti tot tu intodeauna.


Pelerinul: Sunt bun , parinte... Nu va spun minciuni. Iubesc intreaga umanitate. Vreau sa ma jertfesc pentru toti.Visez la o societate fericita si eu sa fiu cauza acestei fericiri. Il iubesc pe Isus. Insa...?


Parintele:Continua , fiule....


Pelerinul: Insa celalalt, omul concret care se va afla pe drumul vietii, naruieste toate aceste vise ...si ma intreb de ce? Am vrut sa ma casatoresc, insa nu am reusit si stau singur. Mi-a fost tare frica ca nu voi gasi o femeie cu care sa ma potrivesc. Am vrut sa am multi prieteni, insa nu-i am si traiesc singur. Ceilalti ma deranjeaza, toti sunt de vina inaintea mea...oare de ce le caut nod in papura la toti? Ca sa ma crezi, uite un xemplu: am intrat trei insi in Muntele Athos, eu si doi prieteni de-ai mei. Sunt oamen buni. Ne-au pus in aceeasi camera. N-am inchis un ochi toata noaptea. Unul era racit si a stranutat toata noaptea, celalalt a adormit imediat si prin vis cerea ajutor, asa de tare ca te apuca groaza. Nu am inchis un ochi toata noaptea. Cand dimineata a batut toaca ..ma durea ingrozitor de tare capul. Cand m-am trezit in loc sa merg la Sf .Liturghie, mi-am luat rucsacul si am plecat asa de unul singur , si de atunci sunt tot singur. Pe drum imi ziceam asa: Vino, tu , cel singur la cel singur!


Oare se va milostivi de mine bunul Dumnezeu? Parinte am spus tot adevarul. Iubesc omenirea, dar nu pot sa-l iubesc pe aproapele.


Parintele: Fiule, te-am ascultat cu mare atentie Se pare ca esti sincer. Insa faci o mare greseala, fara sa stii. O sa-ti atrag atentia, cu multa dragoste, ...nu iubesti pe nimeni, decat doar pe tine.


Cand vei accepta un alt chip de om langa tine..si mai ales un chip de om aflat la necaz sa stii ca nu vei mai fi niciodata singur...