Au vărsat multă cerneală penelul multor scriitori cu adevărat înamoraţi. Oare noi femeile de ce vărsăm lacrimi? Mâine este ziua tuturor celor îndrăgostiţi, deşi noi românii sărbătorim această zi pe 24 şi nu pe 14. Hai sa-i lăsăm mâine pe cei tineri....iar noi cei mai în vârstă s-o lăsăm pe 24, aşa cum i-o fi stând bine unui român adevărat. De fapt această zi trebuie sărbătorită în fiecare zi de către bărbaţii adevăraţi şi nu falşii bărbaţi. Am fost o fiinţă tăcută în privinţa destăinuirii acestor sentimente....acum vreau să mă destăinui. Poate de multe ori am blestemat amorul, deoarece era un produs romantic al imaginaţiei mele înflorite. Nu ştiam mai nimic la 18 ani...astăzi fetele cochetele ştiu mult prea multe....Pentru vârsta aceea, nu prea mă interesau aceste sentimente şi cochetam mai mult cu muzica, cartea, pictura, dansul.Voiam să fiu ceva mult mai mult decât eram....un copil mai ??. Ceea ce era interesant în toate aceste cugetări tinereşti era dovada unui spirit inventiv, creator de idei noi. Scriam multe scrisori prietenului meu doar în versuri, n-am ştiut niciodată sa-mi exprim sentimentele în realitate. Groaza că mi se pot întâmpla multe, jena, spiritul de analiză, m-a făcut să nu-mi deschid toate sertăraşele sufletului meu oricui. Am ales calea scrisului, crezând că o să-mi fie mult mai bine. Mai târziu ...după ce mi-am văzut pâinea asigurată, m-am gandit că ar fi bine să fac acest pas spre căsătorie. Nu a fost ce mi-aş fi dorit eu să fie. Imaginaţia mea amoroasă, noaptea frumoasă de vară, muzica, surpriza ,avea să vină mult mai târziu. Credeam cu tărie într-un proverb „Bine faci bine găseşti”, credeam în respect, în adevăr. Simţeam că fiinţa mea are de dăruit cuiva drag ce nu a dăruit până atunci nimănui şi acest lucru mi s-a îndeplinit. Oare de ce noi oamenii, nu ştim să apreciem sacrificiul celui de lângă noi? Aspiraţia după acest suflet, după corpul lui, după întreaga fiinţă, este dureroasă , căci nu ştiam ce poate ieşi din sentimentul meu. Durerea mea de la început...când nu ne cunoşteam încă, a început să se transforme într-un adevărat coşmar. Distanţa ar fi una din aceste cauze, dar mai sunt şi altele pe care nu le pot spune. A fost ceva de vis....un vis ce mi s-a îndeplinit...doar atat pot spune. Uneori inteligenţa unui om spune mult mai multe.....pentru mine va rămâne în inima mea pentru tot restul vieţii mele. Este pentru mine un examen probant al psihologiei unei femei. Acest domn va rămâne în amintire poate tot cu chipul femeii ce a iubit-o mult la 18 ani....dar de care nu a avut parte nici el pe atunci. Când o femeie îţi dă fericirea de care nu ai avut parte..sau invers...,nu-i aşa că priveşti cu simpatie lumea întreagă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu