Ce e cu noi?

În fiecare zi ne dorim acelasi lucru....vorbim la telefon in acelasi moment...ce este cu noi?
Viata noastra pluteste pe un rau de munte cu mladieri capricioase, sub jocurile de lumini şi umbre ale padurilor, cu întârzâieri neprevazute dar binevenite, cu gandul la bucuria drumului de mâine. Şi mai târziu, după câţiva ani, care vor trece ca un fulger, într-o lumina de toamnă, rece, sură, va pluti spre o prăpastie....
Asta e viata noastră, trecem în fiecare zi de la o stare la alta; ne supărăm, ne împăcăm, ne bucurăm sau ne întristăm.

Ca şi furtunile, care răscolesc numai faţa oceanului, pasiunile noastre au venit şi vor trece, dar adâncurile sufletului nimeni nu le va cunoaste cu adevarat, înafară de noi doi. Esenţa eternă a cunoasterii noastre va rămâne dragostea, care nu se va sfârşi când vor duşmanii. Când sunt singură, nedreptăţită, neajutorată, nefericită, mi se pare că cineva din umbră imi priveşte chipul meu şi cu grijă şi duioşie se gândeşte la mine.