SORTITI IUBIRII

Dragostea-i comoară vie,

Dăruită lumii-n dar,

Între oameni ea să fie,

Cel mai sfânt izvor şi har.

   

Ea nu ştie de mărire,

Te-ntelege chiar şi-n gând,

Nu se umflă de mândrie,

E smerită orişicând.

Dragostea nu se gândeşte,

Nimănui să-i facă rău,

Ea nicicând nu pizmuieşte

Nici nu vrea folosul tău.

    



  Ea iubeşte-n orice vreme,

  Şi e plină de avânt,

  Niciodată nu se teme,

  Dă curaj celui înfrânt.

      
  Iartă fără de măsură,

  Cu ea nu poţi sa te cerţi,

  Iar de o loveşti cu ură,

  Tot ea-ţi cere să o ierţi.

 
  Pot să năvălească-ntruna,

  Valurile urii reci...
  Ea va fi întodeauna

  Tot aceeaşi până-n veci.