Au trecut anii...asa cum au trecut, in care toate pareau a fi bune si la locul lor.Singurul nor ce mi-a umbrit mereu viata, a fost unul singur(sotul ce n-a stiut sa ma respecte). Ajutata si incurajata de un bun prieten, si chiar de copiii mei, voi incerca sa-i dau un nou inceput vietii mele.Cred cu tarie ca ceea ce este mai important in viata, este respectul intr-o casnicie. Am tot vorbit in scrierile mele despre iubire, dragoste,dar mai putin despre respectul reciproc.Istorioara mea este cu atat mai trista pentru ca sunt la primul pas ce vreau sa-l fac definitiv impreuna cu acest om. Abia acum am inteles si mi-a dat sa aflu ce mult conteaza un bun prieten, eu care pana acum am fost mereu o neincrezatoare,chiar si in ceea ce am facut pentru mine ca sa-mi fie putin mai bine.Stiu ca cel mai tare ma doare, faptul ca am trait asa de multi ani intr-o mare si gogonata minciuna.Voi trece si peste acest impediment.Singuratatea lui si a mea poate ne va uni pe veci, iar vietii noastre impreuna, poate vom incerca sa-i dam un nou sens, sensul cel adevarat, cautat de multi ani, si pe care abia acum am reusit sa-l gasesc.
Misterul unor flori rosii fara aroma de minciuna, va dainui in timp si singuratatea noastra va disparea pentru totdeauna. Zi de zi imi voi dori doar flori rosii adevarate, de unde sa putem culege impreuna fericirea, iubirea intelegerea, si respectul reciproc.
” DRAGĂ CITITORULE, care-mi citești versurile, poate nu te vei plictisi ascultându-mi toate durerile și poate citindu-le măcar pentru o clipă, într-o zi îmi vei oferii a ta aripă. Să pot zbura cu tine pe vârfuri de munte, acolo unde dragostea mea se ascunde. Și-atunci ideea care va să-mi vină, reuși-va poate lângă mine să te țină. Și-abia atunci de-a pururea cu tine-n gând, găsi-voi pacea și liniștea, pe acest pămant. ” ( marianely - 07. noiembrie. 2010 )
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu