Despre gelozie

"Nu fi gelos pe sotia inimii tale si nu-i da pilda rea chiar impotriva ta"

Vorbind de gelozie, aceasta este, desigur, un sentiment apasator, patimas, care il tortureaza pe om. Indiferenta este cumplita, insa nu mai putin cumplita este gelozia, care uneori inabusa cu desavarsire glasul ratiunii si face din om un fel de maniac, lipsindu-l de libertatea morala. Ea duce uneori la nebunie si chiar la omor.
Din ce apare ea? Binenteles, din pricina lipsei de incredere fata de cel iubit, din pricina lipsei de noblete din sufletul celui ce iubeste. Ea apare, probabil, si pentru ca nu-l iubim in Dumnezeu pe cel pe care il iubim, pentru ca harul nu sileste, dragostea nu inabusa. Iubind, ne daruim unul, celuilalt.
Subiectul dragostei nu este un obiect, si nu putem sa extindem noi dreptul de proprietate. Adevarata dragoste sa dainuiasca in noi si sa nu-l inrobeasca pe om, ci sa-l faca sa respecte in el acea libertate imparateasca ce reprezinta o trasatura a chipului dumnezeesc.
Si totusi, toti suntem facuti din carne si sange, si de aceea crestinii care duc viata de familie trebuie sa sa se teama ca nu cumva sa dea jumatatii lor chiar si cel mai mic prilej de gelozie.
Uneori, intre sot si sotie se intampla lucrul urmator: ei se iubesc unul pe celalalt cu putere , cu tarie, cu tandrete, cu bucurie. Si deodata unul din ei devine gelos pe celalalt-nu fata de cineva anume care aici si acum poate pune sub semnul intrebarii dragostea lor, ci fata de trecut...
Cel care iubeste mai mult ar vrea ca viata celuilalt sa inceapa doar din momentul intalnirii lor, iar tot ce a fost inainte sa fie sters cu buretele.
Acest lucru nu este posibil si trebuie sa ne acceptam cu tot trecutul nostru, bun sau rau. Acceptand acest trecut, intelegi mult mai bine ce ai de facut in viitor.
Omul nu poate trai din ziua cand se cunoaste cu celalalt, fie ea cat de luminoasa, a intalnirii cu omul drag, cu cel iubit.Cel care iubeste, trebuie sa accepte taina trecutului ca pe o taina si s-o pastreze, sa o pazeasca prin iubirea ocrotitoare, altfel se duce totul de rapa. Increderea reciproca sa primeze intodeauna, oricat de greu ne va fi la amandoi.