Reusita in viata ta vine mai mult din sinceritate si smerenie dar si din ascultare. Intristator pentru vremurile de astazi ca nu stii in cine si in ce sa mai crezi? Copiii nu mai au indrumatorii de alta data, batranii nu mai au medicamente gratuite(desi au cotizat), parintii nu mai au servici...unde oare se indreapta tara aceasta?
In loc de carmaci, dai de un vaslas oarecare,...in loc de de dascal adevarat, dai de un om ramas la mila parintilor,...in loc de un medic bun dai peste un vraci,...in loc de un preot adevarat dai de un camatar...etc...
De la invataturi si indrumari practice pana la descrierea unor stari duhovnicesti pe care foarte rar se intampla ca cineva sa le atinga si cu atat mai mult sa si le marturiseasca in scris despre ele..este cale lunga.
Ce trebuie sa facem? Sa ne rugam mai des, sa ne silim fara contenire la rugaciune..numai asa putem scapa de stresul de peste zi. Daca mintea noastra ne va fugi in alta parte vom avea sigur de suferit. Sa stai in fiecare zi de vorba cu Domnul macar o ora, vei vedea ca doar asa este mai aproape de tine. Asa cum un copil se roaga de mama sa sa-i faca un moft, tot asa si noi sa ne rugam din tot sufletul sa fim iertati de pacate ,si..mai departe si noi vom putea ierta pe toti dusmanii casei noastre. Pentru aceasta implinire se cere de la binevoitor multa osteneala si silinta dureroasa. Da sange si ia duh, spune SCRIPTURA- insa osteneala silirii de sine pe tote le biruie. Totodata trebuie sa ne mustram pe noi insine in toate, in fiecare clipa, pentru fiecare gand murdar si pentru ceea ce viata nu ti-a dat. Din adancul inimii sa inalti atunci glas catre Dumnezeu, tinandu-ti rugaciunea ascunsa. Iubirea dumnezeiasca nu are ati dauna niciodata..nu este o durere mai mare decat iubirea pamanteana...mai ales cand cel in care ti-ai pus sperantele, ca-ti va face viata putin mai usoara ca inainte...te tradeaza in fiecare zi putin cate putin. Cand inima ta inghite zilnic doar amaraciune din partea lui oare la ce sa te mai astepti in viitor de la altcineva?
Eu cred ca e mult mai bine sa privesti cerul senin si sa-l implori din nou pe Dumnezeu..sa-ti fie mereu aproape. Ma mir cum de mai am forta sa merg mai departe...vad cum mi se zbate totul si se smunceste in mine, inima parca ar vrea sa plece undeva departe...dar mintea imi spune, stai cuminte in bancuta ta. Ca orice vietate ma voi stinge intr-o zi de dor, de deznadejde, de dorinti neimplinite, de multe dezamagiri..dar cu inima pe suflet ca nu-mi pare rau de tot ce s-a intamplat in viata mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu